De ce nu se mai găsesc lucrători și de ce unii vor să nu se mai plătească taxe pentru salariul minim

Mai cu seama în ultimii ani, dar și mai înainte, am auzit patroni plângându-se că nu mai găsesc oameni care să lucreze pentru ei. Că nu mai sunt timpurile de acum mulți ani când făceau coadă la ușa lor și-și alegeau ce lucrători voiau ei, în ce condiții și la ce salarii voiau, fără ca acei lucrători să poată să negocieze ceva.

Într-adevăr, situația aceasta a început să se observe de câțiva ani în toate domeniile. Tragi cu tunul și nu mai găsești oameni dispuși să vină și să-și rupă spinarea 10 ore pe zi pe un salariu de mizerie și să suporte toate hachițele patronului. De când s-a dat drumul la călătoria prin Europa, românii au învățat că își pot câștigă pâinea, ba încă ceva în plus, în alte țări. Iar patronii care și-au bătut joc ani de zile de resursa umană stau și bat din buze a pagubă.

E greu, într-adevăr. Problema salariilor ocupă un loc aparte în știința economică. Cărțile de economie politică acordă capitole importante acestei probleme, economiștii au analizat această problemă pe îndelete și au ajuns la niște concluzii.

Salariul este prețul refacerii forței de muncă, sună una dintre aceste teorii. Astfel, salariul trebuie să acopere costurile angajatului cu casa, masa, hainele și cu puțină distracție. Un salariu minim ar trebui să-i asigure lucrătorului chiria pentru locuință, o hrană sănătoasă și suficientă caloric pentru a-și putea reface forța de muncă, haine, mobilier, dar și accesul la concerte, filme, spectacole, pentru că omul, nefiind mașină, are nevoie să-și odihnească și creierul.

Acest lucru nu l-au prea înțeles patronii români, care, de ani de zile se comportă ca niște vechili pe moșie. Angajatul este cea mai prețioasă resursă a unei companii pentru că un angajat bun este cel mai greu de înlocuit. Bineînțeles, aceste teorii se prăfuiesc prin cărțile de economie, la noi patronii le știu pe toate dinainte de a se naște și nu au nevoie de sfaturile unor economiști morți.

În paranteză să notăm că, exact din acest motiv, au existat măriri de salarii în sănătate și construcții.

Dar nu e numai salariul cel care contează. Pe lângă salariu se plătesc și unele taxe și impozite. Problema este că, în această perioadă, se încearcă o schimbare în sistem. Sub pretextul scutirii de taxe a salariului minim, se ascunde, însă, un calcul veros. Orice salariat, pentru a lua pensie, trebuie să contribuie la bugetul de pensii, pentru a avea asigurare de sănătate, trebuie să contribuie la bugetul asigurărilor de sănătate și așa mai departe. Ca să fie mai clar, puteți folosi un calculator salariu net pentru a afla structura salariului brut.

Ori, cei care nu vor mai plăti nici o taxa, nici la asigurările sociale, nici la asigurările de sănătate, așa cum doresc unii lideri politici, cum vor mai fi asigurați? Căci nu este vorba de câteva zeci de persoane, procente importante (anul trecut era vorba de 42% din totalul contractelor de muncă) din salariați sunt pe salariul minim pe economie.

Să ne imaginăm că 40% dintre angajați vor rămâne fără asigurări de sănătate sau asigurări sociale. Pe termen scurt, vor câștigă câteva sute de lei. Dar dacă se vor îmbolnăvi, dacă vor avea nevoie de concediu medical, de tratament sau vor dori pensie, de unde?! Iată o bună întrebare și pot să pun pariu că aceia care propovăduiesc eliminarea tuturor taxelor de pe salariul minim cunosc răspunsul. Da, ați ghicit! Se pregătește un tun cu dedicație pentru piațaasigurărilor private!