DEPENDENȚA DE DRAMATISM…

Suntem avizați, atenționați, asupra modului în care ne ordonăm viața, căci potrivit unui studiu elaborat pe baza statisticilor la nivel mondial, numărul dramelor care se abat asupra omenirii este în continuă creștere; dramele ne însoțesc, nu se despart nicicând de noi, parcă și mai mult ca oricând, ne coordonează, ne influențează și ne pecetluiesc într-un final viața…

Grija zilei de mâine, teama că vei putea rămâne fără serviciu sau să nu-ți găsești serviciu, ca să nu vorbim de modul în care se comportă unii patroni și câtă grijă au să nu plătească mai mult de ,,cuvenitul” salariul minim pe economie; în rest, muncă la negru, fără concedii sau zile libere, iar despre mult trâmbițata reconversie profesională, un plan ce trebuia aplicat la nivel național, ce să mai discutăm?… dramatism.

Decalajul între cei ce se îmbogățesc peste noapte (atât de necinstit însă!) și cei care trudesc o viață pentru a-și asigura în cel mai fericit caz un trai decent… dramatism.

O Românie printre cele mai sărace și neatractive țări, plină de paradoxuri și sufocată de un politicianism de cea mai joasă speță, centrat nu pe dezvoltarea țării și îmbunătățirea vieții românilor, ci pe rămânerea la putere cu orice preț a noii protipendade politice, întrucât politicul este cel care prin supunere și nepotism dirijează mai toate pârghiile vieții economice și sociale, fiind cel mai bun, mai sigur și mai eficient mijloc de îmbogățire, de satisfacere a propriilor interese; o Românie, care deși va împlini în curânnd 25 de ani de la ,,marea revoluție” din decembrie 1989, se distanțează tot mai mult de conceptul de democrație, de modernizare și propășire, o țară plină de datorii, cu împrumuturi care nu se regăsesc în cofinanțarea proiectelor europene, într-o mai bună funcționarea a statului, în investiții serioase, ci în plata facturilor electorale, a găurilor negre din economie, a clientelei politice în perspectiva următorilor ani electorali… dramatism.

Suferință la tot pasul, generată de prea multe lipsuri și umilință: foamete, sărăcie lucie, milioane de pensionari care trăiesc sub nivelul minim de subzistență; familii dezbinate, copii și adulți abandonați, lăsați pradă străzii alături de câinii vagabonzi; oameni bolnavi, mult prea bolnavi să li se mai poată face ceva, oameni care din cauza unui sistem precar de sănătate, muribund și el, se roagă să ajungă mai repede în ceruri pentru a nu mai suferi și pentru a-i scăpa pe cei apropiați de suferință…dramatism.

Nedreptăți, violență fizică și verbală, crime oribile, unele produse în miezul zilei sub privirile îngrozite ale celor aflați prin preajmă, atentate teroriste, nesiguranță… dramatism.

Controlul populației, manipularea conștiințelor prin propagarea și promovarea unor fenomene, manifestări, atitudini, care au căpătat caracter de masă, mai ales în rândul tinerilor: agresivitatea exacerbată, consumul de droguri, homosexualismul și lesbianismul, căsătoria între persoane de același sex, satanismul, răsturnarea valorilor prin înlăturarea credinței și a iubirii dintre semeni… dramatism.

Fenomene naturale extreme: cutremure, inundații, explozii solare (a căror intensitate este în continuă creștere), uragane, alunecări de teren, incendii, vulcani, avalanșe, în fapt, avertismente foarte grave în contextul unei continue încălziri globale, soldate cu milioane de victime doar în ultimii ani… dramatism.

Lipsa de credință, solidaritate și iubire par a fi principlaii factori ai dramatismului noului veac, ai acestei grave situații care se perpetuează la scară planetară, de parcă ni se injectează în vene acest nou tip de drog, pentru a ne obișnui într-un fel, pentr a ne adapta probabil la o nouă etapă istorică, la o nouă orânduire planificată pentru a schimba destinul lumii în care trăim…

Pare-se că spre final, mă îndrept spre ceea ce unii numesc ,,teoria conspirației mondiale”, dar cred că n-ar fi lipsit de interes un studiu cu privire la aspectele și legărturile care există între un dramatism tot mai accentuat și viața noastră, legături ce greu pot fi percepute, sesizate, dar în nici un caz tratate cu indiferență, ca o simplă sau trecătoare stare…

Parcă prea multă dramă și prea puțină comedie, prea mult pesimism și prea puțin optimism, sau poate că mă înșel…

P.S. Am susținut întotdeauan că descătușarea de rău, de situațiile dramatice (uneori inevitabile), se poate înfăptui doar prin iubire, căci așa cum suna o replică dintr-un film, ,,visul meu este să trăiesc alături de oameni care se iubesc, pe care îi iubesc și care mă iubesc”.
Iubirea este totul, frumosul, binele, sublimul, absolutul…

Romulus Dan Busnea