Derapajele mentalului colectiv, sau cum e să fii corect politic

bsn (1)

Preambul…
Dacă cineva ar fi afirmat imediat după marea revoluție din decembrie că democrația ce se instala în Românica noastră cu surle și trâmbițe va fi doar un balon de săpun, că se vor petrece lucruri și fapte abominabile în interiorul mult doritului stat de drept, i-am fi zâmbit cu aroganță, sau i-am fi spus că așa ceva nu se întâmplă decât prin filme sau doar în statele viciate, corupte, destabilizate de prin lumea a treia, ca și în cele în care comunismul nici pe departe nu a apus, ba dimpotrivă…
Am urmărit cu atenție de-a lungul anilor fenomenul politic românesc, unul strâns legat de mentalul colectiv, de modul în care mulți dintre noi reacționează la schimbările ce se petrec în cadrul societății, dar mai cu seamă, de modul în care sancționează gravele derapaje de la normele democrației ale celor pentru care, cu mic, cu mare, ne-am îmbulzit pe la urne ca să le înmânăm cheile puterii. Da, pentru că asta am făcut: i-am investit cu putere pentru a o folosi în intersul întregii națiuni și nu în scopuri personale, pentru a ne sluji interesele, pentru a asigura continuitatea și stabilitatea acestui popor.
Însă, situația în care s-a ajuns este una de-a dreptul halucinantă, total contrară așteptărilor noastre: o țară cu un buget devalizat de un sistem corupt până în măduva oaselor; o totală nepăsare față de grijile și problemele oamenilor de rând; o continuă batjocură și sfidare a legilor din partea celor care au căpușat România ultimelor decenii; o justiție – în mare parte aflată la cheremul politicului, departe de a putea fi catalogată drept independentă; pușcăriași și pușcăriabili notorii ce se plimbă agale de la Poliție la DNA – în majoritatea cazurilor – sub control judiciar, într-un circ mediatic de-a dreptul grotesc; un insolit dar nedorit record în materie penală deținut de un fost președinte cu două mandate, al cărui nume nu-l pot rosti din cauză de lehamite totală. Creator al unui sistem mafiot ce a spart orice tipare (cu 7 dosare penale și 10 capete de acuzare confirmate de Parchetul General), dictator și manipulator prin excelență, turnător de seamă al poliției politice, activist postcomunist permanent susținut de un uriaș aparat propagandistic, ,,domnia sa” rămâne cel mai sinistru conducător din istoria țării, o rușine pentru ceea ce a însemnat imaginea României în lume, o creatură demonică dintre cele mai hidoase, demnă de filmele horror…
O mare parte dintre ,,performanțele” sale și ale sistemului pe care l-a păstorit și care l-a slujit cu devotament timp de zece ani, până într-acolo încât să submineze economia națională și să pună în pericol siguranța națională, sunt deja inserate (deși cam târziu) într-o serie de documente oficiale aflate pe ordinea de zi a justiției române.
Astfel, Corpul de control al primului-ministru a identificat și investigat peste 450 de fapte penale săvârșite în timpul guvernării Băsescu-Boc asupra unor instituții și companii naționale de stat românești, soldate cu pagube de miliarde de euro, rezultantă a furtului coordonat de politicienii din dreapta și din stânga lui T. B., în timp ce se tăiau pensiile, salariile, ajutoarele de șomaj, se făceau concedieri, se închideau spitale și creștea TVA.
Pe lista neagră se află printre altele, ANRP, Electrica, Hidroelectrica, Poșta Română, CNAS, Microsoft, Nana, Conept ș.a.m.d.
,,Instituțiile abilitate” nu s-au sesizat în niciun caz, astfel că după vreo trei ani nu este finalizat niciunul dintre aceste dosare grele, în timp ce foști lideri PDL (actual PNL) incurgitează delicatesuri și dorm liniștiți, fără a fi deranjați și chemați să dea cu subsemnatul sau trimiși în judecată, cu excepția câtorva interviuri fâsâitoare, praf în ochi aruncat mulțimii ce asistă la spectacolul tv…
Și cu toate astea, ,,messieur T. B.,  l’ancien president” , împreună cu ai săi cocalari, zâmbesc nonșalant, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, iar cretineii care încă le mai sorb cuvintele false și ipocrite, mai cred în ei, în astfel de specimene aflate, meritat aș zice, pe cale de dispariție…
Și cu toate astea, nimic nu-i împiedică pe aceștia să revină și chiar să candideze la viitoarele alegeri, căci tupeul e fără margini, iar nesimțirea așișderea. Băsescu, Boc, Blaga, Macovei și mulți alții sunt deja în linia întâi, iar cu siguranță, mulți dintre cei cu drept de vot vor pune pecetea pe ei. Că așa-i românul: bun, răbdător și iertător. Dar și fraier, ușor manipulabil, în multe cazuri, bun de șters pe jos, un mop cu multiple funcțiuni, mai ales mecanice, fizice și mai puțin sau deloc mintale, intelectuale. Căci creierul e la altul… În plus, mai și uită repede, refuzând să accepte că a fost păcălit, să caute adevărul din mai multe surse și nu doar din ce primește pe tavă de la propagandiștii plătiți din furăciuni și escrocherii financiare.
Poate fi uitat, de exemplu, faptul că dna Monica Macovei, fost ministru al Justiției în regimul băsescian a schimbat legislația pentru a subordona justiția politicului și că jaful pe bază de retrocedări, care a depășit până și pe cel al privatizărilor frauduloase de dinainte de 2004, a avut ca fundament legea promovată prin asumare de către madame Macovei?
Dar dosarul ,,Erata CCR de la referendumul pentru suspendarea lui Traian Băsescu din 2012” când 7, 4 milioane de români au fost prostiți prin complicitatea unui întreg sistem de putere, Băsescu fiind reconfirmat în funcția de președinte? Acum, judecătorii CCR sunt urmăriți penal ,,sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 Cod penal anterior”. Mai mult, la data de 8 iunie 2015 s-au extins cercetările, ,,sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, prev. de art. 289 alin. 1 şi art. 291 Cod penal anterior, cu aplic. art. 5 Cod penal anterior”! Ce rușine, ce pată pe obrazul României!
Și lista e lungă, exemplele pot curge pe sute sau chiar mii de pagini…
Tocmai de aceea mă opresc aici, intrucât vinovăția nu poate fi aruncată doar în ograda lor, ci și în a celor care prin alegerile făcute, țin în viață un astfel de sistem…
Cum de e posibil așa ceva, care sunt cauzele îmbolnăvirii societății românești și cum este influențată aceasta de noile ideologii distrugătoare, sunt câteva dintre întrebările la care am încercat să răspund. Și iată cum una se leagă de alta, iar lanțul slăbiciunilor torturează o nație întreagă.
,,Un lanţ începe cu o primă verigă. O dictatură începe cu un prim cuvânt cenzurat”, spunea teologul, comentatorul politic și publicistul Alexandru-Bogdan Duca.
La o analiză lucidă a realităților cotidiene, ne este dat să trăim astăzi într-un haos economic, social, politic și cultural, dirijat în așa fel încât să nu mai înțelegem nimic, să ne lăsăm complet în voia sorții, fără să mai gândim, fără să mai acționăm, fără să mai punem suflet, fără să mai credem în absolut, expresia spiritului divin suprem…
Tot mai mulți dintre noi s-au refugiat într-o lume virtuală, mult mai confortabilă în raport cu ceea ce se întâmplă ,,afară”, acolo unde realitatea izbește crud, direct în față, ba de multe ori chiar și pe la spate, căci se poartă…
Am văzut atâta lume absorbită de cultul plăcerii, de mascaradă, de involuție, supusă manipulării, dezinformării și persuasiunii, dedată ranchiunii, disprețului și instigării la ură, desfrânării și prostituției intelectuale, violenței fizice și verbale, încât totul se poate transforma într-o stare însoțită de multă durere, ce riscă să ne agraveze iremediabil sănătatea mentală și spirituală, să pună în pericol însăși evoluția viitoare a societății noastre…
Pe de o parte, sunt profund tulburat de tot răul care se întâmplă în ziua de azi, consecință fără putință de tăgadă a ipocriziei și indiferenței noastre, a lipsei de credință și de iubire față de Dumnezeu și de semeni, dar pe de altă parte, sunt mulțumit că am continuat și eu, ca și alți confrați de-ai mei într-ale scrisului, să trag un semnal de alarmă cu privire la decadența societății umane, la ceea ce poate fi începutul sfârșitului…
Deși o astfel de predicție pare oarecum sceptică, aproape neverosimilă, în atare condiții ne vom prăbuși în prăpastie, unii dintre noi cu zâmbetul pe buze, într-o grimasă de oameni bolnavi, de alienați mintal, ce nu știu nici măcar de ce trăiesc pe-acest pământ, darămite să mai lase și ceva în urmă. Căci nu trăiești să faci doar umbră pământului…
Într-un remarcabil eseu intitulat ,,Șase dereglări contemporane”, Gabriel Liiceanu făcea referire la derapajele minților și conștiințelor noastre (el însuși aflat într-un derapaj de la normele morale ale democrației, pe vremea când se afla în barca propagandiștilor băsiști): ,,Câți dintre noi sunt în stare să-și pună creierul la adăpost de trendurile de gândire, de manipulările la care suntem supuși la tot pasul și de lozincile care se întretaie în aerul social? Cât de mare este cantitatea de zgură pe care trebuie s-o dăm la o parte, pentru a obține strălucirea unui gând propriu, pur și adevărat? Până la urmă, majoritatea dereglărilor contemporane nu sunt altceva decât produse ale înlocuirii judecății corecte și dialogului bine condus – cu `ideologia`, deci cu acea formă a gândirii hrănite de afecte, alimentate de dorințe de afirmare refulate și de ostilitate la adresa gândirii căutătoare”.
În fapt, e vorba de o nouă ideologie morală, totalitară și inumană, ostilă ideii de libertate individuală, menită să deregleze comportamentul uman până la îndobitocire și supunere totală, identificată cu ceea ce numim astăzi, ,,corectitudinea politică”.
Și aș continua tot cu un citat din eseul lui Gabrile Liiceanu, care ilustrează cum nu se poate mai bine acest fenomen al spiritului contemporan ce provoacă dereglarea gândirii:
,,Corectitudinea politică este refugiul intelectualilor de stânga care, în anii ᾽90, s-au pomenit orfani odată cu prăbușirea comunismului. Ea este un surogat al ideologiei comuniste, forma ei `pașnică` de a constrânge și teroriza. Se regăsesc în ea toate temele preferate ale acestei ideologii: tema egalitarismului, ura față de elite, ura față de tradiție, ura față de `cultura burgheză` și, până la urmă, ura împotriva a ceea ce o contrazice în esența ei, adică ura împotriva gândirii pe cont propriu. Ca și ideologii partidelor comuniste, ideologii corectitudinii politice au acel orgoliu care însoțește vitalitatea oricărei minorități (de tip partinic) bine organizate. De aceea ea este dictatorială și inchizitorială. Cel ce `se abate` nu este aruncat la închisoare sau ucis, ci, prin mobilizarea exemplară a unei minorități vizibile și guralive, este dat afară din universitate, refuzat de edituri, expulzat de pe teritoriul mijloacelor de comunicare în masă, amendat, stigmatizat și eliminat din viața socială ca agent cultural activ. Spre deosebire de activiștii comuniști care, după ce acaparează puterea, se instituționalizează, agenții corectitudinii politice n-au o prezență publică oficială. N-au nici măcar un nume. Dar sunt peste tot. Sunt risipiți în universități, în redacțiile ziarelor, în televiziuni, adică în punctele formării spirituale și ale manipulării colective. De acolo, patternul lor de gândire a pătruns pe toate canalele care vascularizează ideologic societatea și a fost `absorbit în legislație și interiorizat în comportamente`”.
Sub această mască, pe care și-a tras-o noua formă a marxismului comunist, cea mai perversă și mai odioasă din câte s-au experimentat până acum, se duc la îndeplinire toate acțiunile și sunt impuse atitudinile legiferate de ,,noua ordine mondială” (și culmea, nu e nici o vrăjeală!), ce au ca scop dezumanizarea și moartea spirituală a umanității: încălcarea dreptului la liberă exprimare (consfințit prin Constituție), nemernicia, hoția, manipularea, denigrarea și deconstrucția statului de drept.
Groaza începe să pună stăpânire în rândul celor normali: oameni cu creierele spălate, adevărați zombi, acceptă fără să mestece orice li se pune pe tavă de către cea mai mare parte a mass-media, de noile tehnologii informaționale, devenite unelte de propagandă ale claselor politice sau ale corporațiilor multinaționale. Printre ei, chiar și buni prieteni, transformați peste noapte în dușmanii tuturor celor care încă mai gândesc, care își pun întrebări și caută adevăruri, care își permit să aibă alte păreri decât cele propagate de noua ideologie, care își argumentează afirmațiile și care, într-o formă sau alta iau atitudine…
Dacă îi priviți ceva mai atent, ei sunt acei oameni care înfățișează o grimasă urâtă când încerci să le prezinți adevărata realitate, cea bazată pe fapte concrete, mărturii, documente și dovezi incontestabile.
Este de o gravitate uriașă, fără margini, ca cineva să nu accepe sub nici o formă altceva decât ceea ce crede că știe, fără a avea la bază o argumentație solidă, fără o gândire independentă și imparțială, logică și structurată; aproape totul estre preluat și asimilat sub presiunea dregătorilor care știu ce e bine și ce nu e bine pentru noi, ce ne este permis și ce nu, ce este corect și ce nu. Și ca să nu existe dubii sau prea multe păreri contradictorii, ori chiar refuzuri, aproape totul își găsește concretizarea în elaborarea și adoptarea de legi și acte normative menite să ,,întărească democrația și statul de drept”, să ,,reglementeze în numele celor mai nobile idealuri” și până în cele mai mici detalii, inclusiv relațiile dintre oameni…
Și uite-așa, căderea în capcana ideologiei nihiliste a comunismului devine inevitabilă, iar criza morală și spirituală pe care le generează capătă astăzi proporții inimaginabile.
Din păcate, până și țara noastră noastră este cuprinsă de un heirupism politic și cultural-spiritual nemaiîntâlnit în construcția românească a mini-ideologiei corectitudinii politice şi relativismului moral. Dar despre aceasta, într-un număr viitor…
Notă: Acestea sunt opinii personale, în deplin acord cu dreptul la libertatea de exprimare, prevăzută în Capitolul II, Articolul 30, din Constituția României.
Romulus Dan BUSNEA