După ultimele evenimente de natură sanitară la nivel mondial, cred că dezvolt o tendință de a face fix invers față de cum spun doctorii. Mai ales că, într-o epocă bolnavă de psihoză acută, am văzut că apare, dintr-o dată, interdicția de a asocia brânza cu roșiile. Cică nu doar că nu e bine, e chiar de rău, că dă nuștiu ce consecințe groaznice. Și asta, cică ar spune-o niște oameni doxă de carte care știu ei ce zic.
Asta îmi amintește de o snoavă scrisă într-o revista prin secolul XIX, cum că niște occidentali au decis să vină în Principate să se îmbogățească. Și ajungând într-o seară la o margine de sat, cer gaduire de la niște țărani. Aceștia îi îndeamnă la masă, dar văzând cu ce se hrănesc – brânză, mămăligă, slănină și altele de felul acesta, cei doi refuză. Unul dintre ei fiind medic, îi spune celuilalt, care era astronom, să nu mănânce așa ceva, că vor muri cu siguranță peste noapte. Când să se culce, doctorul și astronomul refuză să doarmă în colibă, spunând că vor sta afară, pe prispă. De fapt, convinși că țăranii vor muri peste noapte din cauza cinei, nu voiau să fie acuzați că au contribuit la decesul acestora.
Degeaba țăranii i-au îndemnat să între în casă, că se apropie o vijelie, n-au vrut, ba chiar astronomul le-a ținut o lecție despre vreme. Sătenii au ridicat din umeri și au dormit liniștiți în vreme ce ăștia doi au stat și au îndurat o ploaie groaznică, cu fulgere și tunete. Iar a două zi, întrebat cu de a știut că va veni furtună, țăranul i-a lămurit că, atunci când vine porcul cu paiul în gură, sigur va ploua.
Așadar să ne întoarcem la brânză. Spre deosebire de țara cu 300 de tipuri de brânză, deci neguvernabila, după cum spunea de Gaulle despre Franța, noi nu avem chiar atât de multe feluri. În principiu, la noi brânza se sărează și se maturează. Brânză cu mucegai producem și noi, dar nu cu intenție, dacă putem spune așa…
Cât despre brânza cu roșii, combinația este sublimă. Bine, poți mânca și caș proaspăt cu roșii, dar alt gust îl dă o brânză pusă la saramură. Înainte de 1989, micul meu dejun preferat era brânza la saramură cu ceai îndulcit, de tei. O combinație care nu poate fi decât câștigătoare.
Dar până la brânză la saramură, mai avem niște combinații. Brânza se face din caș, dar până la cas, avem brânza de vacă cu smântână. Dacă folosești o brânză de vaci grasă poți obține niște plăcinte extraordinare, mai ales dacă le mănânci fierbinți cu un sos de smântână și zahăr pe deasupra. Poți să faci o pască cu brânză extraordinară dacă știi rețeta aia fără aluat.
Așadar, telemea, caș, brânză cu smântână, am zis… Mămăligă cu brânză, care poate fi cu brânză de vaci sau cu brânză de oaie. La brânza de vaci merge și o ceapă spartă iar la brânză de oaie merg și un ochi și niște jumeri.
De brânza de burduf nu are rost să mai amintesc decât că trebuie să fiți atenți la ce cumpărați, că sunt multe imitații. Cea mai bună este, evident, cea cremoasă și un pic, foarte puțin iute. Merge întinsă pe pâine dar merge și înfulecată cu șuncă și ceapă.
Brânza mai merge la colțunași (ah, de când nu am mai gustat), bine unși cu smântână și zahăr. Mai merge, după model grecesc, pusă într-o salată de roșii și măsline, cu ceapă și castraveți pe lângă.
De boț mai țineți minte? Mămăliga și brânza de oi amestecate într-un fel de bulgare.
Dacă am spus de brânză, trebuie să amintim și de urdă. Care merge în plăcinte, în clătite (și cu mărar) dar și cu ceapă.
Iar dacă am vorbit atâta despre brânză, să amintim de cașcaval, împletit sau afumat, care merge gol, pe pâine sau topit peste niște paste ori pe vreun sendviș cu șuncă.
Avem brânză? Încă mai avem brânză bună. Roșii românești sunt? Găsim în grădina sau în piață, că e sezonul lor. Ascultăm de sfaturile ăstora care vor să ne interzică brânza cu roșii? Să-și pună poftă în cui!
