În religiile precreștine, preoții erau organizați în colegii, după credința, cultul și ritualurile pe care le săvârșeau. Fiecare zeu avea ziua lui de cult, când erau interzise unele activități. De asemenea, zeul patrona o planetă ( pentru prima oară apare această credință în religiile din Mesopotamia). Odată cu apariția creștinismului, aceste culte și ritualuri au dispărut dar au rămas denumirile zilelor săptămânii, iar în tradițiile populare se mai păstrează unele interdicții și credințe legate de fiecare zi. Astfel sunt considerate zile faste (lunea, miercurea, joia, duminica), zile nefaste (marțea, vinerea, sâmbăta), zile dedicate ritualurilor pentru femei (lunea, joia, vinerea), și zile dedicate ritualurilor pentru bărbați (marțea, miercurea, sâmbăta), iar duminica pentru toți. Continuare aici.
