E uşor să uiţi şi e şi mai uşor să renunţi. Însă ceea ce poate părea o simplă renunţare înseamnă în esenţă dispariţie. E gîndul meu din aceste Sărbători de iarnă în care observ că sînt destui oameni care păstrează încă tradiţiile, dar şi mai mulţi care au renunţat la ele. Iar eu iubesc tradiţiile în care am crescut, pentru că pentru mine tradiţie înseamnă familia mea, copilăria mea, identitatea mea culturală.
În aceste zile, în vizitele făcute pe la cunoscuţi, amici, prieteni şi, chiar, în diferite contexte, la oameni aproape străini, îi întreb ce tradiţie au de Crăciun, şi prin asta vreau de fapt să cunosc cine sînt ei, care le este sufletul, cine mai sîntem, cultural, ca trăitori ai acestor locuri ale Moldovei.
Tradiţia de Crăciun de acasă, din copilăria mea, trăită înainte de ’89 într-un cartier al Bacăului, era Continuare
