Hai că știi despre ce este vorba. Nu se poate să n-ai măcar un vas din ăsta prin dulap. În vreme ce pregătești o porție de paste sau niște legume sotate într-un castron de sticlă, frații sau surorile castronului se învârt în jurul Pământului, cercetănd spațiul cosmic.
Sticla termorezistentă – căreia mama sau bunica îi spun simplu “vas de Jena” – are o mare varietate de utilizări, de la vase de gătit la echipamente de laborator, precum și o componentă a produselor de înaltă calitate, cum ar fi dispozitivele medicale implantabile și dispozitivele utilizate în explorarea spațiului.
Sticla borosilicată – cum se numește științific – a fost dezvoltată pentru prima dată de producătorul german de sticlă Otto Schott la sfârșitul secolului al XIX-lea în Jena. Aceasta a ajuns astfel să fie cunoscută sub numele de sticlă de Jena.
Sticla borosilicată este creată prin combinarea și topirea oxidului boric, a nisipului de siliciu, a sodiului și a aluminei. Deoarece sticla borosilicată se topește la o temperatură mai mare decât sticla de silicat obișnuită, au fost necesare câteva tehnici noi pentru producția industrială.
Aproape toate articolele moderne de sticlă de laborator sunt fabricate din sticlă termorezistentă. Este utilizat pe scară largă în această aplicație datorită rezistenței sale chimice și termice și a clarității optice bune, dar sticla poate reacționa cu hidrura de sodiu la încălzire pentru a produce borohidrură de sodiu, un agent reducător comun de laborator.
La mijlocul secolului al XX-lea, tuburile din sticlă borosilicată au fost folosite pentru a canaliza lichidele de răcire (adesea apă distilată) prin echipamente electronice de mare putere bazate pe tuburi vid, cum ar fi transmițătoarele comerciale de difuzare. De asemenea, a fost folosit pentru materialul învelișului pentru tuburile de transmitere a sticlei care funcționau la temperaturi ridicate.
Sticlele borosilicate au, de asemenea, o aplicație în industria semiconductoarelor în dezvoltarea sistemelor microelectromecanice (MEMS), ca parte a stivelor de plachete de siliciu gravate legate de sticla borosilicată gravată.
Vasele de gătit este o altă utilizare comună pentru sticla termorezistentă, inclusiv vasele de copt. Este folosit pentru unele cești de măsurare, având marcaje serigrafiate care oferă măsurători gradate.
Sticla borosilicată este uneori folosită pentru sticlărie de înaltă calitate pentru băuturi, în special în piese concepute pentru băuturi calde. Articolele din sticlă borosilicată pot fi subțiri, dar durabile, sau mai groase pentru o rezistență suplimentară și pot fi folosite în cuptorul cu microunde și în mașina de spălat vase. Se găsesc sub diferite nume, cele mai comunce fiind vase Jena, iena sau vase yena și inlocuiesc de multe ori cu succes orice oală inox.
Multe telescoape astronomice folosesc componente de oglindă din sticlă borosilicată din cauza coeficientului său scăzut de dilatare termică. Acest lucru face posibile suprafețe optice foarte precise care se schimbă foarte puțin cu temperatura și componente de oglindă din sticlă potrivite care „urmăresc” schimbările de temperatură și păstrează caracteristicile sistemului optic.
În ultimii ani, odată cu renașterea lucrului cu lampă ca tehnică de realizare manuală a mărgele de sticlă, borosilicatul a devenit un material popular în studiourile multor artiști din sticlă. Borosilicatul pentru fabricarea mărgelelor vine în tije subțiri, asemănătoare creionului. Metalele folosite la colorarea sticlei borosilicate, în special argintul, creează adesea rezultate uimitor de frumoase și imprevizibile atunci când sunt topite într-o flacără a pistolului cu oxigen.
Deoarece este mai rezistent la șocuri și mai puternic decât sticla moale, borosilicatul este potrivit în special pentru fabricarea țevilor, precum și pentru sculptarea figurilor și crearea de margele mari. Uneltele folosite pentru fabricarea margelelor de sticlă din sticlă borosilicată sunt aceleași cu cele utilizate pentru fabricarea mărgelelor de sticlă din sticlă moale.
