Luni, 5 noiembrie, s-au implinit doi ani de la trecerea la cele vesnice a unuia dintre cei mai importanti si mai apreciati poeti ai contemporaneitatii, Adrian Paunescu (n.Adrian Paun, 20 iulie 1943, Copaceni, plasa Balti, judetul Balti, Basarabia, astazi Republica Moldova – d.5 noiembrie 2010, Bucuresti).
Cu un an si cateva luni inainte de a muri, la 20 martie 2009, desi bolnav, a raspuns cu generozitate invitatiei lui Mihai Teleaga, fost membru al Cenaclului „Flacara” si ex-basist al trupei „Compania de sunet”, de a participa la o intalnire a bibliotecarilor din judet, prilej cu care, la Clubul Elevilor din localitate, a avut loc si lansarea celei de a patra editii a volumului sau de poezii „Ruga pentru parinti”, carte scoasa de sub tipar cu doar patru zile in urma (16 martie 2009), dupa ce a treia editie fusese tiparita in 2008, cu un tiraj record pentru poezia romaneasca, de 50.000 de exemplare!
La Targu Ocna, poetul s-a bucurat enorm de prezenta unui public numeros si receptiv dialogului de suflet pe care acesta l-a propus cu muzica si poezia. A fost incantat dupa cum insusi spunea, ca mai exista iubitori de poezie, ca mai putem spera intr-o redesteptare spirituala atata timp cat ne iubim si ne respectam valorile si semenii.
Personalitate controversata, Adrian Paunescu ramane fara indoiala, unul dintre cei mai prolifici poeti romani, cu peste 50 de volume publicate care insumeaza peste 300.000 de versuri, fiind considerat „a doua revelatie a literaturii romane contemporane, dupa Nichita Stanescu”.
De altfel, multi dintre criticii literari si creatorii de poezie, au apreciat unanim valoarea operei paunesciene, in special poeziile scrise in perioada 1970-1980. Iata cateva dintre acestea: „(…) Poezia sa este o poezie de atitudine, in primul rand; atitudine fatisa; am putea spune pledoarie- si in focul demonstratiei zaresti si coltii, si lacrimile; cand Adrian Paunescu isi arata coltii, e un autor de prada; inertia, vechi apucaturi, indaratnici si sfatuitori de ocazie, sunt sfasiati in largi hiperbole, facuti cu miere si otet si pusi pe munti la uscat, in privelistea lumii (…)”- Marin Sorescu; „(…) S-a intamplat ca Adrian Paunescu nu a devenit dupa prescriptiile criticii, mai limpezit, mai ordonat, iar poezia lui a continuat sa socheze ca un tipat necontrolat, dar viu.
Si Adrian Paunescu a reusit sa convinga, a invins prin perseverenta si prin infricosarea pe care o raspandeste rasuflarea sa ciclopica. Si critica literara a acceptat, coplesita, aceasta prezenta bubuitoare”- Eugen Negrici; (…) A fost un poet industrios, cu o personalitate torentiala, care, alaturi de mult material steril, a produs si minereu autentic. Ar merita reevaluat si ca poet, si ca gazetar, caci a marcat decenii intregi de presa”- Paul Cernat.
Adrian Paunescu a dominat cultura pop-folk, pe care a promovat-o intens prin intermediul Cenaclului „Flacara”, care timp de 12 ani, a produs peste 1.600 de spectacole de muzica si poezie, o adevarata eliberare spirituala pentru romanii de atunci prezenti la manifestarile acestuia. A fost un bun, abil si diplomat negociator intre lumea cultural-artistica si regimul pe care pana la un punct l-a servit, crezand in mesajul lui social.
A intervenit in multe cazuri pentru salvarea unor oameni grav bolnavi, pentru scriitori cu probleme la dosar si fosti detinuti politici care meritau si trebuiau sa fie reintegrati, printre acestia numarandu-se Marin Sorescu, Nicolae Steinhardt, Mircea Eliade. Tot Adrian Paunescu a fost cel care a gazduit aparitia in foileton a volumului lui Marin Preda „Imposibila intoarcere”, roman care ataca virulent tezele din iulie 1971; el a fost unul dintre cei care a dat viata unei mari echipe de fotbal, Universitatea Craiova, a creat imnuri de neuitat pentru „Craiova Maxima” dar si pentru echipa „Rapid”, a fost cel care a reusit sa-l induplece pe marele fotbalist Gica Hagi sa revina la echipa nationala a Romaniei. Dar mai presus de toate, l-a iubit pe Eminescu, a iubit frumosul din jurul sau, si-a iubit familia, prietenii si cititorii.
„Am facut totul dintr-o mare dragoste, dar n-am reusit sa cuprind in totalitate, sentimentul in cuvint”, a fost una dintre ultimele insemnari cu umbre de regrete, ale celui care a fost Adrian Paunescu.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Romulus Dan Busnea
