Când zic “pe grătar adevărat”, mă refer la un “grătar adevărat”, confecționat din bare de fier, sub care arde un foc. Pornit cu surcele, cam așa:
și definitivat cu mangal (cărbune de lemn obținut la bocșă; a nu se confunda cu elementul chimic mangan – Mn, care este o altă mâncare de pește).
Dorada este un dar al mării despre care scris-am în mai multe rânduri: aici, aici, aici, dar mai ales, aici. Un pește răpitor cu carne albă și gustoasă. Care nu necesită cine știe ce farfaslâcuri întru preparare: curățat de solzi, scos organele interne, bine spălat, asezonat cu sare marină (interior și exterior), aruncat una crenguță de rozmarin în cavitatea abdominală și zvârlit pe grătar. Atâta doar. Restul sunt amănunte.
Articolul integral, AICI.
