Dorada perfectă la tigaia-grill

După calculele mele, numărul doradelor pregătite (alături de consoartă, evident) încă nu l-a depășit pe cel al doradelor mâncate. Cu toate acestea, experiența începe să-și spună cuvântul.

_228

Prima doradă pe care am mâncat-o a fost în Kos, undeva la prima incursiune în această minunată insulă a Dodecanezului. La un restaurant ad ususm turisti am fost întâmpinați de un chelner binevoitor, mai mult sau mai puțin recent revenit din Germania. L-am testat la cunoștințele de Deutsche Sprache, a trecut testul, așa că ne-a convins să luăm “dorade” (și nu zwei kleine, ci eine grosse). Toată conversația s-a desfășurat în leichtem Deutsch (aici este defectul meu, încerc să vorbesc oamenilor pe limba lor; prima, a doua, mai puțin a treia). Ne-a adus o doradă pentru doi (image not available) pe care am devorat-o, costându-ne (cu tot cu băuturi, bacșișuri, garnituri) vreo 50 de Euro. Mai târziu aveam să aflăm că la restaurantele non-turistice din insulele grecești o doradă de 250 – 400 g costă cam 10 – 12 Euro (garnitura inclusă), iar dacă poftești la una mai mare, de captură (peste 1,2 – 1,5 kg), prețul este de 55 – 65 Euro/kg. Ți-o alegi singur din galantar, ți se pregătește, iar la masă ți se dezosează sub privirile tale, uneori chiar de către proprietarul psarotavernei (restaurant pescăresc cum ar zice ai noștri conaționali).

_105

Articolul integral, în toată lungimea (și lățimea) lui, se găsesște la doar un click distanță. AICI.