Nu stiam cu ce ganduri sa incep dimineata, cand, de dincolo de fereastra, de prin vreo curte din imprejurimi pana la mine in ceasca de cafea, a razbatut un Cucuriguuuuuuuuuu! prelung si hotarat. Gandul s-a nascut bun instantaneu si un zambet larg mi-a invadat chipul.
Are fiica-mea un mod de a striga ori de cate ori se iveste ocazia „co-co-co-cocolaaaaaa!”… Continuarea, aici.