La inițiativa consilierului PNL Alexandru Dumitru, remarcabil poet și membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Bacău, Consiliului Local al orașului-stațiune Slănic-Moldova îi va acorda dramaturgului, publicistului și poetului băcăuan Viorel Savin*, titlul de ,,Cetățean de onoare al orașului Slănic-Moldova”.
Distincția îi va fi înmânată într-un cadru festiv, în sala de ședințe a Primăriei Slănic-Moldova, vineri, 28 martie 2014, cu începere de la ora 10.00.
,,Titlul vine ca o încununare a întregii activităţi a marelui dramaturg, care împlineşte în luna aprilie 73 de ani, și care, timp de opt ani, între 1971-1979, a îndeplinit funcția de director al Casei de Cultură și al Teatrului Popular de Comedie din Slănic-Moldova, perioadă în care, actul cultural sănicean s-a aflat la la cele mai înalte cote ale efervescenței sale creatoare”, a declarat dl Andrei Șerban, primarul stațiunii. Printre invitați se vor număra cunoscuții publiciști, istorici și critici literari Petre Isachi și Grigore Codrescu, profesorul, poetul și publicistul Dan Sandu, alte nume sonore ale culturii băcăuane, mass-media.
Ca unul ce am avut fericirea să-l cunosc pe maestrul Viorel Savin încă din fragedă tinerețe, am deosebita onoare și plăcere de a vă prezenta în rândurile ce urmează, un scurt fragment din cartea mea dedicată stațiunii Slănic-Moldova și personalităților sale, în care apare portretizată personalitatea lui Viorel Savin, în câteva tușuri de penel:
,, (…) La Slănic-Molodova, creaţia artistică avea să-şi continue drumul ascendent cu aceeaşi dăruire şi după anii ’70, când, la conducerea Casei de Cultură a staţiunii a fost repartizată o nouă echipă, alcătuită din scriitorul Viorel Savin şi instructorul cultural Val Mănescu, cărea i s-alăturat, din 1976, actorul şi regizorul Fabian Nedelcu, absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti- clasa regie de teatru. Această împrospătare, a avut ca efect relansarea tuturor activităţilor culturale şi artistice mai importante şi, organizarea în 1978, a primului Festival de Creaţie şi Interpretare Dramatică de la Slănic-Moldova. Despre acele momente, cu adevărat pline de efervescenţă creatoare pentru toţi slănicenii implicaţi în actul cultural-artistic, Viorel Savin, pe atunci directorul Casei de Cultură a staţiunii spunea:
`Înainte ca reflectoarele să lumineze miezul acelui univers delicat şi sever, căruia am convenit să-i spunem scenă, îţi este îngăduit, stimate prieten al Thaliei, să afli cine sunt cei care, invitându-te să-ţi fixezi locul în ordinea morală a lumii noastre, te vor face să plângi, să te simţi stingher, ori să râzi în hohote. Aceştia sunt actorii… Oameni care, îndărătul calităţii lor de muncitori, intelectuali sau funcţionari publici, ascund entuziasmul de a da identitate Teatrului Popular de Comedie din Slănicul Moldovei… Oameni care, îndărătul calităţii lor de muncitori, intelectuali sau funcţionari publici, ascund entuziasmul de a da identitate acestei trupe de teatru…
Şi în fiecare joi, de ani de zile, se dăruiesc altruist celui mai respectat dintre critici: Măria Sa, Publicul. Recompensă?… Aplauzele. Stimulent?… Cuvintele, îndeobşte frumoase. Muncă?… Da. Neânchipuit de multă, repetând sub bagheta regizorală a unor nume ca: I. G. Russu, Sorin Postelnicu, Gheorghe Teaşcă, Ion Ghelu Destelnica, Paul Sireteanu, prin săli de şedinţe, birouri sau în scenă, de la orele 23 numai până la 2 noaptea, deoarece, majoritatea, dimineaţă, începeau munca pentru care sunt retribuiţi. Oameni obişnuiţi… Viorica Băisan, graţioasă şi calmă, excelent camarad în clipe dificile; instructorul Val Mănescu, exuberant, sincer, deschis, orgolois şi optimist incurabil; Natalia Ţigău – Neti cea bună, gata oricând să renunţe la ceva pentru cei care o iubesc; Mihai Freamăt, balcanic până-n ultima fibră, irascibil până la plictis numai pentru a-şi ascunde generozitatea şi sufletul de copil mare aplecat spre delicii la care nu rezistă; Geo Catrinţaş, cu resurse comice inepuizabile, ghiduş şi trăznit, simpatic fără rezerve; Andrei Parascki, stăpân pe sine, aparent rece, om de cuvânt, oricând gata să ia hotărâri capitale, surpate de renunţările sale, la primul impuls; Olga Calistru, felină, prieten desăvârşit, cu tristeţi secrete; Ionuţ Ghelu, respirând o politicoasă dragoste de oameni, bonom, distrat, acoperind cu naivitate făcută de un spirit mult prea acid; Felicia Ghinea, circumspectă, gata de a închide în sine orice clipă, dar devenind de o voioşie molipsitoare la primul semn de încredere; Dorina Marcu, severă, capricioasă şi caldă; Andrei Sava, eliptic, cu o complexă viaţă interioară; Dante Cotescu, concis, exact, categoric în reacţii; Constanţa Blănaru, uitând de sine; Sorin Avădanei, Petrică Sascău, şi mulţi alţii, alături de apolinicul Vasile Ciubotaru. Oameni obişnuiţi, personalităţi distincte, preocupări diverse, dificili, înţelegători, uşor irascibili, buni prieteni, duşmani de o clipă, oricând gata să renunţe la activitatea aceasta extrem de grea… Dar nu o vor face pentru simplul motiv că nu vor decât să fie iubiţi.
Oamenii aceştia…`
Pe lângă toţi cei prezentați, nu trebuie uitaţi alţi câţiva actori care au adus faimă echipei de teatru slănicene: Maria Făgăraş, mereu explozivă; Ecaterina Matei (Caty), uneori plină de un dramatism impresionant, regretatul Gheorghe Bordeianu, comic, mereu pus pe şotii- printre altele, un recitator extraordinar, înzestrat cu o memorie fabuloasă, şi, nu în ultimul rand, Ortansa Codreanu- care ulterior a devenit o apreciată actriţă a Teatrului Dramatic `Bacovia` Bacău şi ulterior, a Teatrului de Nord din Satu Mare – preşedintă a Asociaţiei Culturale `Multiart` din Târgu Ocna, şi Ion Goranda, în prezent, un remarcabil actor al teatrului băcăuan, care acum poartă titulatura de Teatrul Municipal `Bacovia` Bacău.
La Slănic-Moldova, pe scena Teatrului Popular de Comedie, s-au jucat în premieră, câteva dintre piesele de teatru scrise de dramaturgul Viorel Savin:`Proprietatea dumneavoastră`- 1973 (regizor Gheorghe Teaşcă), `Fratele meu mut`- 1975 (regizor Val Mănescu), `Jocul de dincolo de ploaie`- 1977 (regizor Valentin Perciun), `Ginere de import`- 1984 (regia Romeo Bărbosu).
(…) Deși de-abia trecusem de vârsta majoratului, prin intermediul tatălui meu (nelipsit de la spectacolele de teatru și estradă care se derulau cu regularitate în stațiune), am avut plăcerea de a-i cunoaște pe ultimii doi directori de marcă ai Casei de Cultură din Slănic-Moldova, respectiv Viorel Savin și Mircea Dinutz, care s-au succedat la conducerea instituției culturale slănicene.
Interesant, dar în primul rând onorabil pentru domniile lor, este faptul că, atât dramaturgul Viorel Savin cât și scriitorul și criticul literar Mircea Dinutz, au avut curajul prin cele scrise și publicate ulterior, în a-și face mea culpa pentru o serie de neâmpliniri din perioada directoratului de la Slănic, exprimându-și regretul pentru neputința de a lua o poziție fermă împotriva regimului de atunci, dar în final, oarecum consolați că nici nu le-au cântat osanale demagogilor și politrucilor aflați în fruntea conducerii județului.
Amintindu-și de cei câțiva ani în care a activat la Slănic îndeplinind funcția de director al Casei de Cultură (1971-1979), pe scena căreia s-au jucat în premieră și cu mare succes de către actorii Teatrului Popular de Comedie din stațiune patru dintre piesele sale de teatru (fapte amintite în paginile anterioare), dramaturgul, scriitorul și poetul Viorel Savin, vorbește într-un interviu acordat publicației `Deșteptarea`, despre demersul care a stat la baza ultimului său roman intitulat `Impostorul Arta înfrângerii de sine` (Premiul de Excelență `Liviu Rebreanu` pentru proză acordat de Asociația Internațională `Diallog`). Din paginile romanului reiese influența pe care a avut-o asupra vieții și activității sale și perioada petrecută la Slănic, una pe cât de plină de satisfacții, pe atât de tristă, întrucât toate înfăptuirile, dar și năzuințele, trebuiau să fie în deplină concordanță cu politica partidului.
Într-un interviu acordat unei publicații băcăuane, am fost fericit să constat atitudinea deschisă și plină de curaj a lui Viorel Savin, aceea de a spune lucrurilor pe nume, de a recunoaște și de a nu ascunde faptul că, în anii `epocii de aur`, pentru a putea supravețui, pentru a nu pereclita siguranța și stabilitatea familiei, trebuia de cele mai multe ori să te transformi într-un impostor, într-un actor cu mască, care, chiar dacă nu cânta în struna regimului de atunci, nici nu avea puterea de a i se opune.
* Viorel Savin (n. 4 aprilie 1941, Borzeşti, Bacău – ) poet, dramaturg, publicist şi prozator băcăuan, opera sa numărând 37 de volume de proză, poezie, teatru şi publicistică, traduse în alte trei limbi de circulaţie internaţională. Viorel Savin, fiul lui Emil şi al Sofiei Savin (născută Bibire) – ambii învăţători, s-a născut la 4 aprilie 1941, la Borzeşti, jud.Bacău, locul de naştere al marelui domnitor român, Ştefan cel Mare. Urmează cursurile primare la Bibireşti, apoi pe cele gimnaziale la Parincea şi Sărata, după care urmează Liceul de băieţi nr.1 Bacău şi Liceul Teoretic din Târgu-Ocna (1960). După absolvirea Facultăţii de Filologie a Institutului Pedagogic din Iaşi (1971), este profesor la Viforeni şi Dragomireşti, bibliotecar la Biblioteca Regională Bacău (1967), director la căminele culturale din Filipeni (1968-1969) şi Răchitoasa (1970-1971), director al Casei de Cultură şi al Teatrului Popular de Comedie Slănic-Moldova (1971-1979), conservator muzeal şi custode la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Bacău (1979-1989). În perioada postdecembristă va activa ca referent literar, director şi consultant artistic la Teatrul `G.Bacovia` din Bacău (1997-2000), director al Bibliotecii Judeţene `C.Sturdza`; a mai fost director al cotidianului `Monitorul de Bacău` şi al Editurii `Casa Scriitorilor`, precum şi preşedinte al Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România (USR), al cărui membru este din anul 1990. A fondat revistele`Moldova` (1990), `Cabaret` (1990), `Opinia băcăuană` (1997), `Teatrul românesc` (1997) şi `Cartea` (2001). Debutează cu proză scurtă în revista `Ateneu` în 1969, editorial, cu piesa `Ovidiu la Tomis` în volumul colectiv `Teatru. Din creaţia dramaturgilor amatori` (1979), iar scenic, cu piesa `Proprietatea dumneavoastră` (1973) în regia Gh.Teaşcă – Teatrul Popular de Comedie Slănic-Moldova, pe scena căruia se mai joacă în premieră alte trei piese de succes ale dramaturgului: `Fratele meu mut` (1975) – regizor Val Mănescu, `Jocul de dincolo de ploaie` (1977) – regizor Valentin Perciun şi `Ginere de import` (1984) – regizor Romeo Bărbosu. A fost distins printre altele, cu Premiul Asociaţiei Oamenilor de Teatru şi Muzică (1978), Premiul `I. L.Caragiale` al USR (2003), Ordinul `Meritul Cultural` în grad de Cavaler – Categoria A (2004), Premiul `Opera Omnia` al USR – Filiala Bacău (2006) etc. Până in anul 2001, toate referirile critice la adresa creaţiei lui Viorel Savin sunt consemnate riguros de publicistul Ioan Enache, în volumul biobibliografic `Viorel Savin – 60` (2001).
Printre ultimele volume publicate de Viorel Savin, se numără `Exilat în strigăt` (poezii, Râmnicu-Sărat, Ed. Valman, 2010) și `Impostorul Arta înfrângerii de sine` (roman, Cluj, Editura `Dacia XXI`, 2011), autorul fiind răsplătit cu o serie de distincții acordate, precum Premiul de Excelenţă pentru întreaga activitate pusă în slujba culturii, Premiul de Excelență ,`Liviu Rebreanu` pentru proză etc. Referințe critice (romanul `Impostorul`):
`Este prima carte importantă de după Revoluţie care abordează viaţa din epoca lui Dej şi consecinţele psihologice ale fundamentalismului comunist şi care, nefiind scrisă cu permisiunea partidului, cum s-a întâmplat cu marea serie a romanelor obsedantului deceniu, are tăria să răzuiască rănile până la sânge`. – Eugen Negrici;
`Viorel Savin, beneficiind (…) de arsenalul de mijloace împrumutate şi adaptate din romanul clasic-tradiţional, modern şi postmodern, (…) alternând momentelor odihnitoare de poezie adolescentină, de contemplaţie şi reflecţie (…) şi scene de un real şi consistent dramatism, unele lubrice sau groteşti, cu talentul său de povestitor şi constructor pe spaţii largi, a reuşit un roman remarcabil al ultimelor decenii…` – Mircea Dinutz – `Pro Saeculum`;
`E un text incitant, paradoxal, copiind o realitate posibilă până la capăt. (…) E perioada colectivizărilor forţate, a deportărilor, a construcţiei Canalului, a delaţiunilor si torţionărilor, a promovărilor uluitoare din rândurile unor ignoranţi satrapi si a interdicţiei intelectuale pentru profesionişti, e perioada uriaşă de frică, de anulare a respectului propriu si a demnităţii umane, e o vreme în care se supravieţuia, dacă se mai putea…` – Constantin Dram – `Convorbiri literare`;
`Balzacian vorbind, Viorel Savin (con)figurează tipul impostorului, care radiografiat / psihanalizat revelă ideea că omul este remodelat succesiv, în serviciul unui prezent / viitor utopic. Astfel „omul recent” este în realitate, impostorul absolut, cel care a reuşit să supravieţuiască, paradoxal prin pierderea memoriei, legionarismului, dejismului, ceauşismului şi să se adapteze cameleonic, postcomunismului, făcând tabula rasa dintr-o istorie babilonică şi neasumată`. – Petre Isachi – `Bucovina literară`;
`Propunându-şi să atace problema fundamentală a atitudinii individului în comunism, Viorel Savin scrie un roman total, o carte de o sinceritate dezarmantă, care să ne vindece de (toţi) demonii trecutului. De la legionari la bolşevici şi de la comunişti la democraţia postdecembristă, problemele societăţii româneşti sunt analizate cu un ochi critic, căruia ipocrizia îi este străină`. – Adrian Jicu – `Ateneu`;
`Viorel Savin e un maestru al dialogului. În paginile romanului, mai la tot pasul, se divulgă dramaturgul care fortifică atât de mult ţesătura epică, încât imaginea realităţii nu suferă nici un fel de postişe pentru a se arăta în splendoarea ei firească: exactă, proaspătă, convingătoare. Cine va citi, va face cunoştinţa unei măiestrii artistice de excepţie…` – Gruia Novac – `Baaadul literar`”.
(Sursa: Ioan Enache – ,,Viorel Savin – 60”- Biobibliografie, Bacău, Ed. ,,Studion”, 2001; Cf. Viorel Savin – ,,Subiectiv, despre aceşti oameni”, articol publicat în ,,Curierul Slănicului”, ediţie specială a ziarului ,,Steagul Roşu”, Bacău, septembrie 1976; Cf. Romulus Dan Busnea – ,,Dramaturgul Viorel Savin, la 70 de ani”, Ziarul de Bacău, 04.04.2011; Cf. Romulus Dan Busnea-,,Viorel Savin – 71”, Ziarul de Bacău, 3 Apr 2012; Cf. Agenția de Carte. Ro – ,, Impostorul, de Viorel Savin”, 22 iunie, 2011; Cf. Gheorghe Bălțătescu – ,,Omul este un bun conducător de durere”, Bacău, cotidianul ,,Deșteptarea”, 24.04.12, interviu – fragment; Enciclopedia Wikipedia. ro)
ROMULUS DAN BUSNEA
