El, Berea, ,,necunoscutul”…

,,Voit sau nevoit, prejudecăți infantile, incultură, invidie și răutate degradează și distrug marile valori românești, pe care lumea întreagă le admiră.” Vasile Parizescu, președintele Societății Colecționarilor de Artă din România

A mai trecut un 2 noiembrie, zi în care, unul dintre cei mai mari pictori ai contemporaneietății, băcăuanul Dimitrie Berea (n. 2 noiembrie 1908, Bacău – d. ianuarie 1975, Paris), a rămas necomemorat, neomagiat, plasat astfel, în galeria personalităților românești uitate. Din aceeași categorie face parte un alt mare artist plastic băcăuan, Gheorghe Zlotea, născut, culmea, tot în data de 2 noiembrie, cu doi ani înaintea lui Dimirie Berea (n. 2 noiembrie 1906, Bacău-d. 2 iulie 1983, București)!
În timp ce Gheorghe Zlotescu a avut totuși o expoziție retrospectivă la Bacău în anul 1998, pictorul Berea (care până la vârsta de 20 de ani a crescut și s-a școlit în orașul său de baștină) n-a avut parte de o asemenea manifestare postumă, singura expoziție găzduită de orașul natal, fiind una personală, organizată în anul 1935!

În țară, acesta a mai avut expoziții la Iași și București, ultima dintre acestea fiindu-i dedicată in memoriam de către Societatea Colecționarilor de Artă din România (SCAR), organizatorul expoziției sugestiv intitulată ,,`Necunoscutul` Dimitrie Berea” (Muzeul Municipiului București, 5 – 30 octombrie, 2009).
Îi mulțumesc pe această cale, în numele celor care trebuiau să o facă, distinsului maestru Vasile Parizescu, fondatorul și președintele SCAR, cel care a inițiat acest demers și a scris numeroase articole despre pictorul băcăuan (am făcut-o și eu, cu tot dragul, ultima postare în cotidianul ,,Bacău Expres” datează din 6 noiembrie 2013), trăgând în același timp, un lung și apăsător semnal de alarmă asupra modului în care ar trebui să ne cunoaștem și să ne recunoaștem valorile neamului, nesupunându-le uitării, indiferenței, ignoranței. Iată ce spunea dl Vasile Parizescu despre toate acestea, cu referiri directe la Dimitrie Berea:

,,Ciudat, nu? Acest pictor, intrat în albumul `Pictori români uitați`, care și-a iubit atât de mul țara și i-a făcut cinste numindu-se deși era cetățean francez -`de origine română`, nu este recunoscut în România (și nu este singurul) la valoarea sa internațională. Este `uitat`! Da! Uitat! Așa cun suntem noi obișnuiți să ne uităm repede eroii, marii poeți (n.a. vezi cazul Eminescu asupra căruia voi reveni cât de curând), scriitorii și artiștii, oamenii de știință, oamenii valoroși politic, și, în timp să le găsim cât mai multe `bube`. Nu este de mirare că mulți dintre noi s-au învățat să-și croiască viața pe spinarea altora! Este adevărat că, pentru un interes de grup, suntem în stare să ne facem de râs până și în afara țării? Este adevărat că nu ținem seama că aici suntem trecători și că ar trebui să fim mai toleranți? Iată adevărata viață a `pictorului uitat` Dimitrei Berea!” (mulțumiri se cuvin de asemenea, și jurnalistului și publicistului Tudor Octavian, pentru remarcabila lucrare intitulată ,,Pictori români uitați”, la care făcea referire dl Parizescu).

De altfel, Vasile Parizescu, împreună cu alți artiști și oameni de bine, au mai încercat să organizeze încă de prin 1993 o retrospectivă Dimitrie Berea atât la București cât și la Bacău, dar în final nu au mai primit nici un răspuns din partea dnei Mary Hansen, directoarea ,,Ergane Gallery”, deținătoare în mare parte a moștenirii Berea, având achiziționate la acea dată, 200 de tablouri în ulei, 50 acuarele și câteva sute de desene ale artistului. Ulterior s-a aflat că galeria dnei Hansen a fost contopită cu o alta, iar schimbarea patronilor, cheltuielile suplimentare pe care le presupuneau și incertitudinea legată de vânzarea lucrărilor la prețurile obișnuite în Occident, i-au detreminat să renunțe la expoziție, deși n-ar fi fost imposibil dacă autoritățile române s-ar fi implicat mai mult în proiectul dlui Parizescu și a colaboratorilor săi.

O astfel de situație, de atitudine, din nefericire nu una singulară, dar împământenită de o bună bucată de vreme, retează parcă ceva din firea și sufletul acestui popor, din identitatea sa, lasă în urmă un spirit amputat…

Mă întreb cum de nu s-au sesizat atâtea personalități din peisajul cultural băcăuan, istorici, scriitori, artiști plastici, critici literari și de artă, profesori, studenți, oameni de presă, și mulți alții, care ar fi putut readuce în prim plan marile nume uitate sau mai puțin știute ale culturii băcăuane, unele dintre ele, precum acest Dimitrie Berea, cu răsunătoare succese în mai toate colțurile lumii, nume care reprezintă un adevărat brand de țară!

Ce poți să mai spui când acest pictor, băcăuan la origini, a devenit în anii `30, cel mai promițător tânăr artist plastic al României, un cetățean al lumii, fiind înscris în cataloagele universale sub numele de Demetre de Berea; când una dintre cele mai mari și valoroase colecții Berea se găsește astăzi în galeria Colegiului dintr-un oraș american (Kentuky), care întâmplător poartă numele de Berea (aici, cândva, pictorul a realizat câteva portrete expuse în galeria de onoare a colegiului); când André Warnod a susținut în mod argumentat că Berea este ,,noul apostol” al ,,școlii de la Paris”, denumire cuprinsă în cartea sa ,,Les Berceaux de la nouvelle peinture”; când el a ajuns preferatul vedetelor de la Hollywood și pictorul lor oficial, fiind căutat de șefi de stat, oameni politici, scriitori de mare succes, alte oficialități pentru a le imortaliza chipurile; când el a expus alături de Bonnard, Matisse, Picasso, Vuillard, Van Dongen, impresionanta sa operă artistică fiind apreciată de critici ca una post-impresionistă, un amestec rafinat de impresionism și fauvism, o sinteză a celor două curente, ,,rezultând un adevărat miracol în arta plastică” după cum spunea marele Bonnard; când nici un alt pictor român nu beneficiază de o galerie ca cea din SUA, în fapt o donație-muzeu de-a dreptul fabuloasă, tablourile sale afându-se în 473 de mari colecţii ale unor cunoscute personalităţi princiare, politice, de afaceri şi artistice, precum şi în 20 de muzee de artă modernă din cele mai importante ţări ale lumii; când atât de frumos și nostalgic își amintea mereu de meleagurile natale, pe care le evocă în corespondența purtată cu bunul său prieten, scriitorul Nicolae Cristoveanu…

,,Din păcate, Dimitrie Berea s-a stins înainte ca noi să-l fi cunoscut întru totul. Hiatusul marcat de cele aproape trei decenii de absență din România l-a condamnat, la noi, la o necuvenită (și necuviincioasă, totodată!) uitare în memoria publică. A noastră să fim bine înțeleși, căci Occidentul ține mereu lângă el, la îndemână, borcanul cu `Lecitină`!”, scria Sebastian Amza într-un articol publicat în Ziarul Financiar în 2009.

,,De fapt, aici este drama: pe Dimitrie Berea l-am uitat încă înainte de a muri, l-am uitat înainte de a-l cunoaște”, scria și Marius Tiță, într-un remember Dimitrie Berea, publicat în ziarul ,,Bursa”.
Comentarii critice (selectiv): ,,Vom spune despre Berea, care poartă în sine toate minunățiile și darurile poporului și țării sale, că este un adevărat artist profet” – Gala Galaction, 1934;

,,Sufletul, ochiul și spiritul lui Berea nu sunt făcute pentru teorii efemere fără vreun viitor. Cu un spirit artistic foarte simplu, nu imită snobii din lumea noastră mereu în căutare de noutăți la modă. Berea trăiește în contact permanent cu natura și se lasă fermecat de melodiile cromatice infime ale acestuia” – Nicolae Tonitza, 1934;

,,Cu toate că a trăit la Paris înainte de război, pare a revendica mai degrabă maeștri italieni (a stat la Roma, Florența, Veneția). Nota românească din opera sa este exprimată într-o manieră subtilă și grațioasă. Impresiile din Veneția și Paris se înscriu în aceeași linie” – Jacques Lasseigne, 1947;
,,Cuceririle celor două mari școli moderne, impresionismul și fovismulș, sunt asimilate de Berea, reconciliate într-un poem al fericirii și al dragostei în care răsună, ca o muzică ardentă, albastrurile limpezi și celeste, roșurile calde ca sângele, verzurile speranței, galbenurile soarelui și, de asemenea, alburile argintii și negrurile nopții” – Raymond Charmet, 1962.

Fișă biografică (selectiv):
1908 – 2 noiembrie, la Bacău se naşte Dimitrie Berea. Mama – pictoriţă; tatăl – judecător.
1927 – 1932 – student la Academia de Arhitectură din Bucureşti
1930 – Împreună cu Theodorescu-Sion, pe atunci profesorul său, fondează la Bucureşti una din primele academii avangardiste de pictură – ,,Ileana”
1932 – expune la expoziţia anuală de la Academia de Arhitectură şi este admis cu trei desene la Salonul Oficial de desen şi gravură-Pavilionul Artelor şos. Kiseleff
1934 – premiul Salonului Oficial din Bucureşti (unde picturile sale au fost expuse regulat, din 1928), pentru portretul d-rei L.S. (Lizeta Şoarec). Lucrarea a fost achiziţionată pentru Pinacoteca Municipală. Expoziţie personală la Sălile Dalles, Bucureşti
1936 – expoziţii personale la galeriile Lăpuşneanu din Iaşi, capitala culturală a Moldovei şi galeriile Casinoului din Constanţa, inaugurat de Regina Maria a României.
1937 – Pleacă la Roma, cu o bursă specială a Guvernului Italian. Studii la Academia Regală de Belle Arte.
1938 – Expoziţie la Academia Română din Roma.
1939 – Întâlnire decisivă cu Marie Fontaine-Desjardins, directorul Muzeului impresioniştilor ; îi dedică prima expoziţie de după război, la galeriile Allard din Paris. Prin ea, i-a cunoscut pe Matisse, Van Dongen, Andre Lothe şi mai ales pe Bonnard, pe care-l consideră maestrul său.
1940 – Expoziţie la Roma şi la Galeria de Belle Arte, inaugurată de regele Vittorio Emmanuelle III.
1941 – expoziţie la Milano, la Galeria del Duomo, deschisă de Ministerul Artelor Frumoase.
1942 – Primeşte o diplomă de la Academia Regală de Arte Frumoase din Roma. Expoziţie personală importantă la Roma, la Palazzo Lancellotto, deschisă de ministrul Educaţiei Naţionale.
1943 – Revine la Bucureşti, spre a candida la postul de curator al Muzeului Th. Aman
1943 – expoziţie la Căminului Artei- Galeriile Kretzulescu calea Victoriei 45 24 ianuarie-14 februarie
1946 – revine la Paris pentru expoziţia dedicată Mariei Fontaine Desjardins, la galeriile Allard.
1947 – expoziţii la Atheneul din Geneva şi la Chicago Haller, Zurich. Întâlnire cu Leon Paul Farguews, Lucien Fabre, Alain Bedel şi Gerard Bauer, căruia artistul îi face portrete binecunoscute.
1948 – expune lucrări la Galerie Bernheim-Jeune, portretul lui Leon-Paul Fargues- „Visages de Paris”, la Galerie Lanmark -„Montmartre Landscapes” şi la Galeria Artelor Frumoase din Geneva.
1949 – Altă expoziţie la Bernheim-Jeune, Paris, unde Andre Warnod prezintă cartea sa despre Dimitrie Berea.
1950 – expune portrete la Herve’s, Butte de Montmartre; Roland Dorgeles vorbeşte despre Dimitrie Berea ca despre unul din cei mai importanţi portretişti ai timpului, alături de Kisling şi Van Dongen. Expoziţie la galeriile Andre Weil, Paris.
1951 – expoziţii la M.M.J.H. Bernheim-Jeune, Paris şi la galeria Cavalino din Veneţia, numită mai târziu Manifestul Veneţian. Va apare şi o carte cu acelaşi titlu, prefaţată de Maximilien Gauthier. La expoziţia „Peisaje veneţiene”, artistul prezintă lucrări şi semnează prima ediţie a Manifestului Veneţian.
1952 – expoziţie la „Circolo de las Bellas Artes”, Madrid. Altă expoziţie la Galerias Layetanas, Barcelona, unde „Manifestul Veneţian”, tradus în catalană, este discutat cu ardoare şi violenţă la cenaclul Los Trascaccios. La galeria Bernheim-Jenue, expoziţia ,,Bonnard, Vuillard, Berea” îi permite să-şi vadă lucrările expuse alături de ale celorlalţi maeştri.
1953 – invitat de Guvernul britanic, Dimitrie Berea expune pânze inspirate de Londra, decorate cu ocazia Încoronării reginei Elisabeta a II-a- pentru Tooth& Son, Londra.
1954 – expoziţie la O’Hanna Gallery, Londra – cu titlul „Visions de France et d Angleterre” vernisată de ducesa de Kent. Berea întâlneşte pe Winston Churchill în Downing St.10 şi un grup de politicieni ce au oferit Premierului o lucrare pentru a 80-a aniversare.Expune la Casino Gallery, Vichy şi la Edinburgh Festival, Whystock/& Reid’s.
1955 – expoziţii la Museul din Moulins şi la Cannes, la Galeria 65, alături de Henry Matisse şi Pablo Picasso
1956 – expune la M.M.J.H. Bernheim – Jeune Paris ca parte a expoziţiei „Omagiu lui Bonnard” şi la Galerie de Remparts Rohr Volmar, expoziţii la Veneţia şi Paris.
1957 – ,,Vernisaj în jurul unui portret”, la Hanna Becker von Rath’s Kunstkbinet, Frankfurt am Main, precedată de o lectură a artistului însuşi „Arta confruntată cu abstractul şi cu fenomenul creativ” („Art confronted by the abstract and the creative phenomenon”).
1958 – îl întâlneşte pe Pablo Picasso la Cannes. Expune la Galerie du Beller – ,,Dimitrie Berea în lumea lui Picasso”( „Berea in the land of Picasso”) – cu o lectură despre paşii greşiţi în artă. Primeşte,din partea unui juriu de personalităţi şi critici, marele premiul la „Salon du Portrait”
1959 – decoratorul Chaurand prezintă la Cannes, pânzele lui Berea pe tema „Opera de artă expusă în condiţii propice creează atmosferă” („The work of art in its proper setting, crates atmosphere and climate.”).
1960 – lucrări recente expuse la Domenico’s, Cannes. ,,O sută de picturi de Dimitrie Berea” la MMJH Bernheim-Jeune, expoziţie marcată de o cărţulie comemorativă însoţită de o reproducere în facsimil a unei „Profesiuni de credinţă”, scrise de artist. Întâlnire oficială cu prinţul şi prinţesa de Monaco, la Berna.
1961 – invitat să expună la Monte – Carlo, la galeria Rauch. Primeşte marele premiu ,,Hors concours”, la Salonul Internaţional al Artei Moderne de la Paris. Expoziţie la galeria Acquavella, New York.
1963 – dublă expoziţie la Paris şi Londra. Lucrări recente, şapte picturi din ciclul „Londra în timpul încoronării”- darul lui Dimitrie Berea pentru „naţiunea engleză”, sunt expuse la Guildhall.
1964 – inaugurarea picturii sale murale ,,Omagiu Parisului”- triptic prezentând simbolurile monumentale ale Expoziţiei Universale de la Paris – turnul Eiffel, podul Alexandru III şi Grand Palais- la Club of the Top of the Fair, New York.
1965 – expoziţie la DeYoung Museum, San Francisco
1966 – expoziţie la Gilbert Gallery, San Francsco
1967 – expoziţie la Palm Beach Gallery
1973 – expoziţie La Poinciana Gallery, Palm Beach şi Service Culturel Ambassade de France de la New York. Expoziţie majoră la Eric Galeries, New York.
1975 – moare de cancer, la Paris.
1990 – retrospectivă – Berea collection – la Philips Fine Art Auctioneers, New York.
1991 – mare retrospectivă la Musee de Villefranche, Franţa. Selecţie de lucrări (1941-1970) expuse la Ergane Gallery, New York.
2002 – 2003 Muzeul Dimitrie Berea in SUA pe baza donației soției
2009 – Expoziția ,,`Necunoscutul` Dimitrie Berea” organizată la Muzeul Municipiului București de către Societatea Colecționarilor de Artă din România.

Romulus Dan BUSNEA

(Sursa: Vasile Parizescu – ,,Atunci! Cine este `pictorul uitat` Dimitrie Berea?” articol publicat în revista ,,Casa Lux”, rubrica ,,Colecții și colecționari”, pp. 146 – 155; Sebastian Amza – ,,Un pictor uitat pe-o etajeră. În Occident”, Ziarul Financiar, 2009; Marius Tiță – ,,Un Berea pentru admiratorii lui”, Ziarul Bursa, 2008; Facsimil cu CV din Enciclopedia artiștilor români; Siteul ,,Arta pe înțelesul tuturor”, Foto: RoGallery Select Artworks Online. com)
P.S. Anul viitor, un alt mare pictor băcăuan, Nicu Enea, va fi omagiat așa cum se cuvine, printr-un amplu proiect ce sa va derula cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la moartea sa. Tot anul viitor, se împlinesc 40 de ani de la trecerea la cele veșnice a ,,neștiutului” Dimitrie Berea. Cu mici excepții, dar probabil mult prea mici pentru a fi băgate în seamă, la el nu s-a gândit nimeni. Ca de obicei (și ce prost obicei)…