Marți, 6 noiembrie, zi de mare sărbătoare, de aducere aminte și veșnică recunoștință, în comuna Poduri, cu prilejul comemorării a 133 de ani de la nașterea generalului de corp de armată, Nicolae Șova (n. 8 noiembrie 1885, sat Rusăești, comuna Poduri, jud. Bacău – d. 12 martie 1966, București), eveniment dedicat Centenarului României, ,,când Marea Unire a devenit pentru români oceanul împlinirii”.
La manifestarea organizată de Primăria comunei Poduri au fost prezenți Valentin Ivancea, subprefectul județului Bacău, Silviu-Ionel Pravăț, vicepreședinte al Consiliului Județean Bacău, col. (r) Paul-Valerian Timofte, președinte al Filialei Bacău „Col. Corneliu Chirieș” a Asociației Naționale Cultul Eroilor (ANCE) „Regina Maria”, Horia-Ionuț Olinic, director adjunct al Serviciului Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău, consilieri locali, preoți, elevi și cadre didactice, cetățeni ai comunei Poduri.
Festivitatea a început la ora 11 și a cuprins discursuri, depuneri de coroane, un ceremonial militar și religios și s-a încheiat cu un program artistic. Într-un cadru festiv, Diana-Narcisa Albu, primarul comunei Poduri a comunicat celor prezenți acordarea titlului de ,,Cetățean de Onoare al comunei Poduri post-mortem Generalului Nicolae Șova”, ofițer model al Armatei Române, apreciat pentru calitățile sale de comandant și remarcat pentru actele sale de eroism în lupta pentru eliberarea neamului de sub jugul ocupațiilor străine.
Nicolae Șova s-a născut pe 8 noiembrie 1885 în satul Rusăești, comuna Poduri. În anul 1907 este admis la Școala de Ofițeri de Infanterie din București, iar la cererea sa este ulterior repartizat în cadrul Regimentului 27 Infanterie Bacău. La 30 octombrie 1912 este avansat la gradul de locotenent, calitate în care este prezent cu unitatea sa la campania întreprinsă în Al Doilea Război Balcanic (1913). Remarcabilele succese îi aduc numeroase distincții militare și în timpul Primului Război Mondial, când este avansat în mod excepțional la gradul de căpitan și primește comanda Companiei de mitraliere a Regimentului, cu care obține răsunatoare victorii la Pralea, Dealul Zăbrăuți și Cota 779 de la Paltin (1917).
Ulterior este numit comandant al Școlii de Mitraliere de pe lângă Statul Major al Armatei a 2-a, iar pentru faptele sale de eroism din timpul războiului este decorat cu „Steaua României” în grad de cavaler și „Steaua României” clasa a IV-a, cu panglica de Virtute Militară. În calitate de Șef al Biroului Operațiunilor la Divizia 7, contribuie decisiv la eliberarea orașelor Târgu-Mureș, Turda, Cluj, Baia- Mare și Sighet (1918 – 1919), obținând alte noi decorații, printre care și Medalia „Victoria în Marele Război pentru civilizație” (1916 – 1918).
După ce în perioada 1935 – 1938 îndeplinește funcția de atașat militar al statului român la Viena, este chemat în țară, unde este înaintat la gradul de general de brigadă, iar pentru meritele sale incontestabile din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial este avansat, în 1944, la gradul de general de corp de armată, munca asiduă fiindu-i răsplătită cu Medalia „Virtutea Maritimă”, categoria navigant, în toate cele trei grade.
Deși a fost declarat erou în Operațiunea militară ,,Budapesta”, este pensionat forțat de către comandamentele sovietice în 1945 și condamnat în 1946, la „10 ani de temniță grea și confiscarea averii, pentru dezastrul țării și crime de război”.
În urma regimului de detenție pe care l-a îndurat în închisoarea de la Aiud, se îmbolnăvește de maladia Parkinson, trăind după eliberare (1956), doar din pensia soției. Aberanta decizie luată împotriva sa este anulată în 1964, când, ca o ironie a sorții, este decorat cu Ordinul ,,23 August”, cl. a II-a, pentru „merite deosebite în opera de construire a socialismului”.
A rămas în amintirea celor care l-au cunoscut, nu numai ca un brav conducător de oști, ci și ca un ctitor de așezăminte religioase, între care cea mai importantă este Biserica ,,Sf. Gheorghe” din Ivești, jud. Galați, ridicată în memoria celor 2.100 de eroi ai Diviziei I Gardă, care s-au jertfit pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord.
În semn de omagiu, școala gimnazială din Poduri, o stradă din Moinești și o alta din Bacău îi poartă numele, ca și actualul Corp 7 Armată, cu care a obținut importante victorii pe câmpurile de luptă.
Romulus-Dan BUSNEA
