Cu cod de Alaska mă-ncurc mai rar. Ori îl iau gata semipreparat (ca aici, aici, sau aici), ori mă aventurez și iau fileuri congelate. Iar de fiecare dată când aplic soluția cu fileuri congelate îmi zic că e pentru ultima oară, însă recidivez, precum electoratul român care, din patru în patru ani (sau din cinci în cinci – după caz), uită ce-a pățit după ce a cules ce a ales. Codul proaspăt iese din discuție, Bacăul neavând deocamdată ieșire la ocean. Iar ceea ce se vinde în raioanele de pescărie ale supermarketurilor ori în magazinele specializate, zise și “pescării”, poate fi numit cu multă indulgență “cod proaspăt decongelat”. Cum spuneam și cu alte ocazii, un pește cu adevărat proaspăt este peștele viu. Din păcate, oferta este limitată la câteva specii – păstrăv, crap, sturion și foarte puține puncte de vânzare: Metro, Selgros, pescăriile din Piața Centrală.
Continuarea poveștii, AICI.
