Stricto sensu, cafeneaua ar trebui să fie locul în care se bea cafea. Deschid aici o paranteză: da, cafeaua se bea şi croissantul se mănâncă, nu se consumă – aşa cum preţios încearcă să se exprime unii şi alţii (nu dau nume). La fel de tembelă este şi întrebarea care mi se pune (nu rareori): „Ce serviţi?”. Păi nu servesc nimic, dacă aş fi vrut să servesc mă făceam ospătar, chelner, barman (bartender sau barperson ca să fiu politically correct). Eventual mănânc, sau beau. Nu consum, nu servesc. Ce este rău în a mânca şi a bea? Pentru ce această jenă de a folosi nişte verbe create exact în acest scop? Am închis paranteza. Continuare …
Franţa-n bucate: 7 – Cafeneaua pariziană
