Pe vremea când eram elev, nu îndrăzneai să te plimbi pe la bustul lui Eminescu din Parcul ,,Libertăţii”, astăzi ,,Cancicov”, dacă nu citiseşi ,, Un veac de singirătate”. A fost prima mea carte a lui Marquez, pe care am citit-o şi mi-a plăcut enorm. A doua a fost ,, Toamna patriarhului”, pe care am citit-o într-o zi, fără să mănânc, fără să beau apă, pentru că romanul a avut o singură frază, fără virgule. Şi mi-am zis: ajunge! Acest fapt nu m-a împiedicat să cumpăr cărţile lui Marquez, pentru vremurile când voi avea curajul să-l citesc din nou, mai ales că a fost o modă ca să citeşti literatură sud-americană. Aşa că, în acest iulie firbinte şi ploios, privind prin bibliotecă, am dat de cartea,, A trăi pentru a-ţi povesti viaţă”, primul volum din trilogia memoriilor sale. Şi mi-a plăcut, de aceea v-o recomand! Continuare.
Gabriel Garcia Marquez – A trai pentru a-ti povesti viata
