Gălbiori cu smântână

110 copy

V-am mai spus, în repetate rânduri, că îmi place să mănânc ciuperci. La propriu. Și când le cumpăr, am în vedere zicerea că “Toate ciupercile sunt comestibile. Cel puțin o dată“. Nu mănânc ciuperci culese de mine. Nu mănânc ciuperci cumpărate din piața, ori de pe marginea drumului (excepții: ghebele și hribii, specii pe care, cât de cât, le cunosc). Pentru alte soiuri, mă adresez cu încredere, hypermarketurilor. Mai scump, dar mai sigur. Dacă păstrez bonul, măcar pot să cer despăgubiri dacă mor din cauza ciupercilor lor.

Ca să sprijin economia românească, am cumpărat de la Lidl gălbiori. Culeși din România, cumpărați din România, cu profitul repatriat în Germania. Asta se cheamă “colonizare” “globalizare”. Și i-am pregătit în (aproape) conformitate cu instrucțiunile tipărite pe ambalaj. Am făcut gălbiori cu smântână. Au ieșit buni (după părerea mea), excelente (după părerea celor care au apucat să guste din ei și au supraviețuit).

Continuare…