Am mâncat pentru prima oară gâscă la cuptor copil fiind, la bunicii din partea tatălui, la Noiştat (Noişteat – cum pronunţau localnicii români, ori Naerscht cum ziceau saşii), un sat situat cam la un kilometru de drumul care leagă Agnita de Sighişoara (drum care urmăreşte îndeaproape traseul căii ferate înguste care a legat cele două localităţi până în 1960 sau ’61), în dreptul satului Netuş, aparţinător de comuna Iacobeni. N-am mai trecut prin sat de mai bine de 30 de ani, dar mi-l amintesc aşa cum îl vedeam prin ochii copilului care, odată scăpat în ograda bunicilor, avea voie să facă tot ceea ce îi trecea prin minte.
Când a zis bunica „azi facem o gâscă la cuptor” m-am bucurat, … continuarea aici.
