Un Gazpacho este numai bun vara, când sfârâie mercurul în termometre (sau cel puţin sfârâia în era analogică, plasată cronologic înaintea erei digitale). Venit din Spania, acest preparat poate fi o supă mai subţire (care se poate bea) sau mai groasă – după gustul fiecăruia. De obicei sunt folosite ca ingrediente de bază doar crudităţi: roşii, ardei graşi, castraveţi, ceapă, usturoi, iar consistenţa se reglează din adaosul de pâine uscată. Gustul final este variabil (se spune că nici un gazpacho nu este identic cu altul) şi se reglează din sare, piper, oţet, suc de lămâie. Recunosc, n-am gustat niciodată un gazpacho făcut la el acasă, în Spania. Un gazpacho având ca bază sfecla roşie am degustat într-un restaurant parizian, iar reţeta de mai jos îl reproduce în linii mari.
Gazpacho din sfeclă roşie
