La sfârșitul săptămânii trecute am fost într-o “vizită de lucru” la Miercurea-Ciuc. Acum am avut timp (nu prea mult, ce-i drept) și de căscat gura și așa am ajuns într-un mic magazin numit Székely Háza – Casa Secuiului. Aprovizionat din belșug cu produse locale: cărnuri afumate, mezeluri, brânzeturi, dulcețuri, gemuri, siropuri și alte băuturi. Am cumpărat, printre altele, niște mușchiuleț de porc (afumat și uscat) și niște cârnați secuiești picanți. Cum acasă aveam deja ceapă și cartofi de Târgu-Secuiesc, paprika și pálinká , pastă de ardei, condiment viclean secuiesc și multe altele, am pornit hotărât să fac un ceaun de gulaș (sau bográcsgulyás dacă vă sună mai bine).
De pe Wikipedia am aflat că există cel puțin zece variante majore de gulaș unguresc și că încă vreo zece feluri de gulaș se pregătesc și în alte țări, din Albania și până în Statele Unite. Așa că orice comentarii de genul “nu așa se face / numai așa se face” ori “la gulaș nu se pune aia / obligatoriu la gulaș se pune ailaltă” sunt absolut irelevante și nu merită a li se da un răspuns.
Articol integral, AICI.