“Din cauza intoarcerii perpetue catre un sine care refuza sa se arate, spatiul se curbeaza si ia forma unui cerc. Simbol dual, al aspiratiei spre perfectiune, dar si al lipsei de speranta, de transcedere, cercul refuza visul salvator si se deschide actiunii nemiloase a timpului”, scrie eseista Elena Parlog, in prefata volumului de poezii “Prizonierul cercului” semnat de poetul si editorul Ioan Prajisteanu, directorul revistei de cultura si atitudine Plumb din Bacau, cel care, duminica, 28 octombrie, a implinit varsta de 61 de ani.
Fire boema, cu tendinte metafizice uneori greu de deslusit, alteori spontan, radiind de bucuria pe care i-o daruie fiecare clipa a vietii, Ioan Prajisteanu poate fi etichetat drept un poet atipic, care scrie din nevoia acuta de a lamuri neantelesurile ascunse ale vietii, punand accent, deseori mascat, asupra iubirii, in speta a iubirii fata de semeni, carora le daruieste cu generozitate versurile si faptele sale de viata. Citindu-i poezia, ne dam seama cat de precipitati, incrancenati, revoltati sau prea insingurati suntem uneori, prizonieri in cercul vietii care se stringe tot mai mult in jurul nostru.
Atipic, pentru ca in ciuda firii sale hipersensibile, usor introvertite, ne pune pe tava cate un coltisor atat de dulce din sufletul sau primitor si datator de poezie. Ca o constanta a vietii, cercul revine obsesiv in versurile asternute pe hartie:
“In fiecare clipa/ ma aflu in centrul unui cerc,/o constanta indisolubila,/ prizonier al propriilor marturisiri.// Pacatele mele/ s-au insirat,/ toate,/ pe foi de hartie milimetrica;/ margele negre/ mimand puritatea.// Ma supun cercului/ si semnez cu speranta/ unei priviri furisate/ dincolo de gard” (Constanta).
Un sufletesc La Multi Ani poetului Ioan Prajisteanu, poeziei bacauane!
FOTO: Ioan Prajisteanu (dreapta), alaturi de profesorul si criticul literar Grigore Codrescu
