ÎNTRU VREDNICA NOASTRĂ DEȘTEPTARE…

bsn

Motto : ,,Ura intreținută în mod deliberat se răspândește astfel în jur, contaminează tot ce e viu, viața însăși, lumea cu culorile sale, sunetele, formele, trupul omenesc. (…)
În condițiile în care la orizont se profilează evenimente globale amenințătoare, care stau să se prăvălească asupra noastră precum niște munți, poate părea nelalocului lui să reamintesc ideea conform căreia ceea ce hotărăște existența sau non-existența noastră (a omenirii, n.tr.) se află întîi de toate în fiecare inimă omenească, în felul în care inima alege binele sau răul. (…) Noi, prin egoismul nostru zilnic și inconștient, facem să se strângă lațul…” Alexandr Soljenițîn

Pornind de la episodul trecut, în care aminteam printre altele și de pericolul pe care îl reprezintă în prezent armele mediatice (însoțite de o tehnologie ultraperformantă care intră pe orice căi în mințile și sufletele noastre), m-am oprit pentru o clipă din derularea unor povești de viață tulburătoare pe care vi le-am promis, și de care, veți avea parte săptămâna ce urmează…
Vă rețin la acest sfârșit de weekend, doar pentru a vă reaminti că toate cele date să le trăim astăzi, de care ne mirăm sau pe care le blamăm ca nenorociri sau nefericiri de viață, nu sunt nici pe departe pure întâmplări…

Trăim tot mai mult și tot mai des într-o lume apatică, rece, care își omoară timpul cu multe nerozii, crezând că totul se rezumă la bani, la o valoare pur comercială, mai puțin estetică și aproape deloc spirituală…

Parcă atunci când unul sau altul încearcă să lămurească o parte dintre problemele care ne dau de furcă, se întâmplă să avem parte de reversul celor pe care încercăm să le explicăm, tocmai pentru că suntem scoși din sfera subiectelor de mare interes, inexplicabile atâta timp cât ne prostituăm în fața micilor sau marilor ecrane, internetului sau telefoanelor mobile, atâta timp cât ne supunem fără nicio îndoială influențelor și manipulărilor diverse, abjecte, infectate de rău, de ură și de urât…
Căci, oare cum e să te împarți între virtual și real, cum e să încerci să răspunzi la întrebări cărora nu le găsești nicicum răspunsul doar uitându-te sau ascultând ceea ce-ți dau unii cu porția, glumind pe seama ignoranței și indiferenței tale?

Cât mai trebuie oare să treacă pentru a ne da seama că în ciuda tuturor minunățiilor pe care ni le oferă progresul tehnic, nu am ajuns de fapt nicăieri; că, dimpotrivă, suntem tot mai asupriți, mai discriminați și mai bolnavi; că, grijile cu care ne confruntăm zilnic sunt tot mai mari și mai deprimante, mărind prăpastia dintre noi; că, bucuriile noastre, se rezumă la nimicuri și la nimic mai mult; că, uităm covârșitor de mult de dragostea divină și de cea pe care trebuie să o împătășim cu cei de lângă noi…
Analizați așadar, cu ce ne-am ales în urma revoluției franceze de la 1789 (cea care a săvârșit alungarea lui Dumnezeu și preamărirea omului), a revoluției bolșevice, a celor două cumplite războaie mondiale, a comunismului, capitalismului și neoliberalismului, a dominației banului cu toate crizele economico-financiare generatoare de haos, sărăcie și decădere morală…

Și, atenție! Nu acceptați să vi se pună pumnul în gură! Căci, vorba muzicianului și publicistului Liviu Dănceanu: ,,O dată ce libera exprimare este băgată în cămașa de forță a adevărului oficial, se ajunge la nebunia care domnește în toate statele totalitare. Viața, atât cea privată cât și cea publică, devine o șaradă golită de sens, în care prosperă iluzia și domnește teroarea. Așadar…”

Romulus Dan Busnea

1 COMENTARIU

  1. Avem nevoie de reflectie, de timp si disponibilitate sa ne descoperim, gandind critic, calitatile si sa intelegem ca dezvoltarea personala, evolutia spre un om din ce in ce mai bun este sensul vietii.

Comments are closed.