LA ÎNCEPUT DE AN, PRIVIND SPRE ALTE ZĂRI: BACĂUL, UN VIITOR CENTRU CULTURAL EUROPEAN

bsn (1)

Ne aflăm astăzi, într-un moment de gravă înţelegere a sensurilor vieţii, într-un hățiș al răsturnărilor bruşte şi brutale de situaţii, al schimbării raporturilor dintre oameni, determinate în esenţă de mutaţiile politice, sociale şi culturale petrecute în societatea umană a ultimelor decenii.
Pe lângă tendinţele de individualizare extremă a omului modern, una dintre cauzele care conduc la degradarea omului şi a mediului său de existenţă este şi, înclinarea acestuia spre o cultură a plăcerii, a divertismentului ieftin, de prost gust, pe care îl pune la dispoziţie o mass media tot mai insistentă în implementarea unui nou mod şi model de viaţă. Pentru mulţi dintre noi, televiziunea sau internetul rămân singurele variante de petrecere a puţinului timp liber rămas la dispoziţie, într-o societate consumeristă, în care, cultura a devenit în timpurile din urmă, doar o problemă de gust personal.

Ne construim o identitate culturală prin muzica pe care o ascultăm, produsele culinare pe care le ingerăm, emisiunile pe care le urmărim pe micul ecran, toate acestea trecute prin filtrul tehnicii şi tehnologiei digitale. Din momentul apariţiei noilor mijloace mass media, pereţii galeriilor de artă, bibliotecile, sălile de muzeu, de teatru şi concert, întreaga cultură a început să fie filtrată şi tratată de toţi novicii, prin intermediul monitorului de calculator, în care realitatea virtuală devine într-o tot mai mare măsură un instrument menit să creeze o lume nouă, legată prin reţeaua de comunicare, sau socializare, cum a fost ea numită mai recent.

Această ideologie mercantilă, respectiv tiranica domnie a plăcerii, oferă noilor hipnotizatori ai imaginii, sunetului şi cuvântului, posibilitatea de a ne coloniza – fără să realizăm de cele mai multe ori – printr-o uniformizare a gusturilor, făcând din posesie, un crez al contemporaneietăţii. Referindu-ne la România zilelor noastre, la ceea ce se întâmplă la noi în această perioadă, când accentul se pune cu preponderenţă pe cu totul altceva decât pe cultură, este necesar mai mult ca oricând să existe oameni dornici să promoveze cultura, oameni care să nu rămână indiferenţi faţă de modul în care evoluează societatea românească şi în special, comunitatea locală.

Având în vedere recunoaşterea diversităţii culturale europene şi valorificarea acesteia în viitor, cunoaşterea şi aprecierea propriei culturi sunt deosebit de importante pentru fiecare dintre noi, deoarece o persoană care nu şi-a descoperit sau care nu-şi conştientizează identitatea culturală, va întâmpina dificultăţi serioase nu numai în afirmarea personalităţii sale, ci şi în dezvoltarea unor relaţii sănătoase atât cu reprezentanţii propriei culturi, cât şi cu cei ai altor culturi.
În condiţiile actuale, determinate de adâncirea procesului de globalizare, de creşterea interdependenţelor dintre state, dialogul intercultural nu mai este doar o simplă necesitate; cu atât mai mult, individul trebuie ajutat în construirea imaginii despre identitatea naţională a statului în care s-a născut şi trăieşte, a culturii în cadrul căreia a fost educat şi format, fapt ce poate fi realizat prin intermediul unor politici culturale la nivel naţional, menite să promoveze valorile, obiceiurile şi tradiţiile naţionale, pornind de la specificul contextului local.

O promovare, a cărei valorificare are şi dimensiuni de natură economică şi socială, prin care se contribuie la dezvoltarea locală durabilă. Tocmai de aceea, preocuparea intelectualilor şi oamenilor de cultură băcăuani pentru transformarea acestui oraş într-un centru cultural european nu este deloc lipsită de sens, nu este doar o utopie, ci un proiect pe deplin realizabil, de care vor beneficia toţi membrii comunităţii, şi în special, tânăra generaţie, cea care trebuie să ducă mai departe idealurile naţiunii române.

Urbea lui Bacovia, a fost în ultimii ani, o locație bogată în evenimente culturale de mare amploare, care au reuşit să-i dea identitate, să poziţioneze Bacăul într-un pol important pe harta culturală a României, şi de ce nu, a Europei. Şi aş aminti aici, printre altele: Festivalul Cultural ,,Toamna Bacoviană”, unul dintre cele mai apreciate festivaluri de literatură din România de azi; Festivalul Concurs ,,Avangarda XXII”; Festivalul Internaţional ,,Zilele Muzicii Contemporane”; Festivalul Internaţional ,,Dans Contemporan – Bacău”, ,,Salonul Internaţional al Umorului”; Simpozionul Naţional de Estetică etc, manifestări la care au participat mari personalităţi ale culturii române şi europene. Toate acestea, au făcut ca Bacăul să devină o carte de vizită a judeţului în ceea ce priveşte promovarea valorilor culturale şi spirituale locale, a scriitorilor, artiştilor plastici şi muzicienilor ce aparţin Bacăului, bineânțeles, totul sub oblăduirea autorităților și instituțiilor publice locale. O carte de vizită care consfinţeşte de altfel, ideea de unitate în diversitate într-o viitoare Europă unită, care netezeşte calea întru devenirea oraşului Bacău, a unui important centru cultural european. Împlinirea unui astfel de vis nu este doar o simplă utopie, un deziderat al unui viitor îndepărtat, ci consecința unor realități concrete, așa după cum remarca profesorul și publicistul Elena Ciobanu, la un simpozion dedicat acestui proiect temerar: ,, Bacăul are personalităţi intelectuale, are scriiori şi muzicieni de marcă, are o excelentă comunitate de artişti plastici cunoscuţi prin toată lumea, ceea ce ne face să credem că a venit timpul ca Bacăul să-şi creeze o naraţiune identitară, care nu există încă desăvârşită, că Bacăul trebuie să înceapă să-şi spună povestea, trebuie să capete conştiinţă de sine, întrucât marginea nu mai este o provincie, este un loc unde se poate porni creativitatea, iar inteligenţele Bacăului, trebuie chemate la apel”.

Să nu uităm de anul care rămâne în urmă, presărat şi cu astfel de momente dăruite parcă prin magia divină, de spiritul eternului Bacovia, cel care se pleacă smerit în fiecare zi în faţa noastră, a celor care, îngânduraţi de prea multe griji, trecem grăbiţi pe lângă el, uitând că mai există poezie, că mai există frumos…

Şi pentru că, încă purtăm în suflete spiritul nestins al Crăciunului cel sfânt, doresc să vă strecor în suflete câteva versuri din creaţia poetului băcăuan, Nicolae Mihai, spre bucurie și desfătare:
,,Stă întrebarea răsturnată cu vederea spre munte, agăţată de grindă,/ neîntrebată sub privirile vântului gătit cu vorbe colorate, despletite.// Leru-i ler, cu sărbători patriarhale ninse la capăt de cer, înalţă amăgiri cu miros de scorţişoară şi gâlceavă stârnită în cănile cu vin.// Tocmai aflasem că urâtul şi frica de sânge cad peste mine ca lacrimile mamei când încă nu ştia să plângă,/ iar Crăciunul, împodobit alb-sonor cu crăieştile poveşti, deschide uşa gândului pelerin/ şi-atunci, mi-am zis că nu pot să mă lepăd de visul acesta frumos/ şi la umbra lui mă voi ascunde”. (Poemul ,,Sărbători de iarnă”, din volumul ,,Fântânarul de stele”, semnat Nicolae Mihai)

Acum, la ceas de trecere în noul an, mă-nclin în faţa voastră dragi cititori şi oameni de suflet, urându-vă din toată inima, Sărbători fericite, cu multă sănătate şi La Mulţi Ani!
ROMULUS DAN BUSNEA