LA ÎNCEPUTUL FIECĂRUI NOU AN, SIMȚIM ACEEAȘI NEVOIE: CEA DE SCHIMBARE

bsn (1)

Într-un articol postat anterior vorbeam despre nevoia de schimbare, nu doar ca un deziderat, ci ca o necesitate stringentă ce poate fi împlinită, ținând cont de o serie de factori, principii, realități, iar într-un altul, am punctat rolul personalităților în procesul schimbărilor de care avem nevoie…
Unindu-le și completându-le, am realizat o compliație care sper să întărească unitatea de idei, unitatea de acțiune…

Spuneam atunci, că pe terenul minat de grjile zilnice, dominate de îngrijorarea pe care o manifestăm în fața unui viitor incert, de neâncrederea în posibilitatea schimbării, asistăm la un continuu proces de dezumanizare și depersonalizare a ființei umane, urmare a schimbărilor prin care a trecut omenirea de-a lungul timpului.

Rezultatul? O societate consumeristă, dominată de egoism și individualism, de neputință și indiferență, de răutate și ură, în care valorile se răstoarnă, schimbându-și instantaneu semnul din pozitiv în negativ, iar gândirea este fixată aproape obsedant în jocul dintre absolut și relativ…

Deseori avem în față fețe plictisite, absente, insensibile și indiferente la ceea ce se întâmplă în jur, de parcă nimic n-ar fi important și nimic n-ar exista cu adevărat frumos în viață…

Semne ale degradării morale și spirituale, ale unui declin care ne arată că suntem pe buza prăpastiei, că drumul ales se îndreaptă spre autodistrugere, spre ștergerea conștiințelor, spre eliminarea credinței și a iubirii…

Trăim într-o lume în care totul este prea agitat, contorsionat, instabil, oscilant. O lume în care cei mai mulți luptă cu disperare pentru supravețuire, nutrind mereu speranța de mai bine. La un moment dat apare însă descurajarea, mai ales atunci când întrevedem soluții dar nu putem contribui cu nimic la rezolvarea lor, întrucât suntem zilnic expuși derutei, refuzului, repetabilei umilințe, lipsei de solidaritate…

Pentru că, cea mai mare tragedie nu este alta decât neputința în fața realităților dure, distanța tot mai mare dintre oameni, cauzată de lipsa acută de comunicare și înțelegere care ne învăluie, ne încețoșează mințile și sufletele… Ca de altfel și faptul că, în genere, omul, care atât prin stilul în care este abordat, cât și prin aroganța și permanenta încercare de a fi pus la zid, este redus în final, la condiția de insectă surprinsă și devorată de cei mari și mai puternici, animalele de pradă…

Moda violenței verbale și fizice, a iraționalului, predomină în zilele noastre, iar virtuțile, ca și însușiri umane, sunt astăzi oportunismul, lașitatea, minciuna, manipularea, ura, invidia, corupția. Cu toate astea, existăm, iar viața trebuie trăită, căci avem doar una și ea trece atât de repede…
Să nu cedăm în fața piedicilor și curselor care ni se întind la tot pasul…

Să credem că putem schimba lucrurile, că putem lupta cu neajunsurile, cu teama de necunoscut, cu răul din noi și de lângă noi. Să credm în noi, în forța noastră de a schimba lucrurile, să ne ajutăm unii pe alții, să ne respectăm și să ne iubim…

,,Trebuie să fim schimbarea pe care vrem să o vedem”, spunea Mahatma Ghandi, marele lider politic și spiritual al Indiei, învățămintele și îndemnurile sale regăsindu-se în fiecare dintre noi: ,,Fericirea te face dulce, încercările te fac puternic, regretele te fac uman, eşecurile te fac umil, succesul te face să străluceşti, Dumnezeu te face să continui. (…) Menţine-ţi gândurile pozitive pentru că gândurile tale se transformă în cuvintele tale. Menţine-ţi cuvintele pozitive pentru că ele se transformă în acţiunile tale. Menţine-ţi acţiunile pozitive pentru că acţiunile se transformă în deprinderile tale. Menţine-ţi deprinderile pozitive pentru că ele se transformă în valorile tale. Menţine-ţi valorile pozitive pentru că valorile se transformă în destinul tău”.

Un popor intră în circuitul istoric nu doar prin mari acte naționale, prin revoluții sau răsturnări de guverne, prin epoci de construcție sau reforme, ci și prin personalitățile sale, cele care de altfel, sintetizează în modul cel mai desăvârșit și înălțător, mai emoționant și mai expresiv, mesajul către viitor, către eternitate…

Pe măsură ce galeria acestor exponenți ai identității, culturii și spiritualității unui popor este mereu îmbogățită, o țară este mai cunoscută și mai reprezentată în lume prin însăși faptele și operele personalităților intrate definitiv în circuitul mondial de valori.
Ei reprezintă acel catalizator al înțelepciunii colective, elementul care o ridică la un nivel superior de percepție și exprimare, întruchipând idealul de unitate națională; ei sunt acele rotițe care angrenează mecanismul dezvoltării societății umane.

Negarea sau ignorarea personalității individului frânează dezvoltarea sa intelectuală, scăzând valoarea lui socială, inhibându-l, repercusiunile resimțindu-se evident asupra societății în ansamblul ei. Însăși societatea românească trece de ani buni printr-o serie de nesfârșite și nejustificate crize, dintre care una se distinge în mod special: criza personalității, a identității individului și a posibilităților sale de manifestare și afirmare, o criză cu vădite tendințe de acutizare, ceea ce reprezintă un real și serios semnal de alarmă pentru viitorul nației noastre. Pentru că, principala condiție a definirii și afirmării personalității este nevoia de manifestare. Fără îngrădiri și fără opreliști. Fără a i se anihila influența benefică și fără a i se impune reguli arbitrare…

Din păcate, metodele de odinioară se practică și astăzi, în plină epocă a progreselor de tot felul: ușile ți se închid cu zâmbetul pe buze, dar ți se deschid dacă cineva acolo, de sus, din sfera politicului, te iubește.

Probabil că nu mai constituie o noutate faptul că incapabilii, nechemații, aero-purtații, cei mistuiți de invidii și răutăți toxice, demagogii de tip caragialian, au o atitudine inertă și refractară față de manifestările personalităților. În fapt, acea conjurație a nulităților de care amintean cu ceva timp în urmă, ține de un fenomen cu răspândire socială alarmantă, întrucât oriunde apare un om cinstit, curat, capabil de lucruri și fapte cu adevărat mărețe, se delanșează reacția în lanț a celor pentru care valoarea nu înseamnă nicidecum un ideal uman, a făcătorilor de nimic (probabil doar de umbră pământului), a celor care lipsiți de pregătire (chiar și una elementară), se simt amenințați. În plus, există și o cenzură, de multe ori subtilă, prin care ți se resping deseori idei și opinii considerate depășite, neconforme cu realitatea, ori pur și simplu, deranjante…

Aceasta este o lume perversă și agresivă cu propriile ei valori, cu oamenii ei de excepție, iar declanșarea vânătorii de greșeli a ajuns o rană profundă și un blestem, din cauză că, orice încercare, orice idee poate fi răstălmăcită, ,,tradusă” și transformată în contrariul ei, deoarece, cu o dinamică se poate demonstra orice. Jocul de ipocrizii condus de ipocriți, continuă astfel, nestingherit…
În genere, șansele care ți se oferă pentru a te manifesta, sunt mult prea mici în raport cu eforturile întreprinse. Pentru cei îngrijorați de înmulțirea personalităților, a celor care și-au modelat acest atribut distinct, ei sunt o adevărată povară, cauzată de forța lor interioară, de modul în care o impun, prin puterea de a depăși limitele normale.

Aceasta este de fapt, trăsătura care creionează, care subliniază adevărata personalitate, adevăratele personalități… Influențele exercitate asupra indivizilor condiționează într-o manieră covârșitoare gradul de dezvoltare și maturizare a personalității, stimulând sau paralizând resursele sale interioare.
Suntem totuși, încă într-o fază incipientă democrației, în cea a capitalismului barbar, în care accentul este pus doar pe supremația banului obținut pe orice căi și a clientelismului politic. Mai puțin pe credință și adevăr, pe apropierea dintre oameni, pe încurajarea afirmării și manifestării depline a personalității umane, caracteristici ce stau la baza unei societăți dinamice, civilizate și moderne. Cele care pot învinge vechea mentalitate, perfidia, rutina, șabloanele de orice tip, mediocritatea. La care s-ar mai putea adăuga și răceala față de nou, de inedit și intoleranță la greșeală, care împing personalitățile spre conformism.

Toată această operă de edificare a unei societăți noi trebuie să genereze o profundă redeșteptare a oamenilor înzestrați cu spirit și genialitate, o explozie a personalităților.
Să nu uităm că avem totuși, un generator de modele şi personalităţi complexe, veşnic şi statornic simbol al continuităţii şi identităţii acestui popor, mereu pentru mai bine, pentru un altfel de viitor…
Poate că de aici trebuie să regândim schimbarea, căci în aceasta va consta prosperitatea şi chezăşia binelui pentru generaţia ce vine din urmă…

ROMULUS DAN BUSNEA