LUMINA DE LA CAPĂTUL TUNELULUI…

bsn (1)

În urmă cu vreo trei ani, pe la sfârşit lunii aprilie, am avut deosebita plăcere de a participa la un remarcabil eveniment organizat şi găzduit de Biblioteca Judeţeană ,,C. Sturdza” din Bacău.
A opta ediţie a ,,Conferinţelor Bibliotecii” a fost onorată de participarea (pentru a doua oară), a scriitorului, eseistului şi politologului Ovidiu Hurduzeu, doctor al prestigioasei Universităţi Stanford din Statele Unite (eveniment despre care am amintit în episodul trecut al opiniilor).

Ovidiu Hurduzeu revenise atunci la Bacău, pentru a conferenţia pe tema ,,România profundă: soluţii vechi pentru crize noi”, ca şi pentru lansarea cărţilor ,,Mişcarea conservatoare” de Paul Gotfried şi ,,Economia libertăţii”, antologie îngrijită şi completată de John Chrysostom Medaille şi Ovidiu Hurduzeu, volum publicat de Editura ,,Logos” din Bucureşti. După prezentarea distinşilor oaspeţi, moderatorul întâlnirii – bibliotecarul metodist şi publicistul Ioan Enache, a făcut referiri la cele două cărţi, dezbătute mai pe larg de ing. Alin Voicu – expert în marketing stabilit în Statele Unite, Alexandru Ciolan editor şi director al Editurii ,,Logos” din București, şi Marius Manta, redactor la revista ,,Ateneu”.

Mi-am propus încă de pe atunci să nu fac un rezumat al volumului – pe care l-am lăsat în grija criticilor şi specialiştilor, tocmai pentru a nu le răpi plăcerea şi interesul faţă de lectura acestei cărţi celor interesaţi de problematica atât de complexă şi diversă a societăţii consumiste, cea care ne-a acaparat vieţile şi a înlocuit încet dar sigur, valorile şi idealurile societăţii civile. Prin intermediul acestor rânduri care se constituie într-o reflecţie asupra cărţii lui Medaille şi Hurduzeu, eu nu am dorit altceva, decât să trag un semnal de alarmă, să atrag atenţia asupra necesităţii de conştientizare a situaţiei grave în care se află societatea umană în ansamblul ei, dar şi a posibilităţilor existente, a resurselor care se află în noi pentru găsirea, pentru identificarea unei alternative viabile care să ducă la ieşirea din criză, la renaşterea şi construirea României profunde.

Privind retrospectiv, în România de după 1990, a avut loc o adevărată revoluţie consumistă, ca efect a lipsurilor materiale şi a privaţiunilor de tot felul din perioada totalitarismului. Astfel, am putut asista la o explozie necontrolată a dorinţelor şi poftelor de a consuma cât mai mult şi cât mai bun, românii lansându-se într-o permanentă căutare de satisfacţii materiale. Trendul naţional a devenit îmbogăţirea rapidă, prin orice mijloace, iar avântul consumist, a generat practici antisociale precum delapidarea, corupţia şi a determinat creşterea excesivă a importurilor, fără ca în interior să se acumuleze capitalul necesar investiţiilor profitabile. A fost omis însă, faptul că interesul personal, materializarea îmbogăţirii personale este în avantajul societăţii, doar acolo unde există un climat de reală concurenţă şi un sistem juridic imparţial, neatins de caracatiţa corupţiei. Fără aceste repere, urmărirea interesului propriu degenerează în hoţie, fraudă, inginerii financiare, rapacitate, abuz de putere, într-o dorinţă bolnavă de a obţine cât mai mulţi bani călcând chiar peste cadavre, lucruri care nu sunt legate cu nimic de capitalismul tradiţional, care considera tendinţele consumiste ca pe un real pericol social. Consumismul exacerbat a modificat sensul existenţei noastre, ne-a făcut să abordăm o cu totul altă atitudine în raport cu cei din jurul nostru, a contaminat toate domeniile vieţii de la economie, politică, învăţământ, cultură, până la religie şi relaţii de familie.

Cu nişte conducători nepricepuţi şi în mare parte corupţi, rolul României s-a rezumat doar la acela de a înghiţi o parte din supraproducţia statelor avansate ale lumii, de a le oferi acestora o forţă de muncă ieftină şi de a asigura din împrumuturi bani pentru consum şi culmea, pentru plata salariilor şi pensiilor.

,,Din moment ce o economie depinde de creditul de consum, ea este literalmente un castel de nisip, la fel de instabil ca orice structură de acest fel. De fapt camăta, este modul cel mai distructiv de a stimula cererea. Camăta amână de fapt problema, mută criza într-o perioadă viitoare. Explicaţia este următoarea: un dolar împrumutat, folosit să crească cererea astăzi, trebuie să fie dat înapoi mâine. În acest fel se micşorează creşterea în viitor cu acelaşi număr de dolari – plus dobânda. Iar aceasta necesită mai multe împrumuturi, ceea ce nu face decât să înrăutăţească problema. În final, sistemul se prăbuşeşte sub propria-i greutate; este creditat un consumator din ce în ce mai împovărat şi, drept rezultat, ia naştere o criză a creditelor” (John Medaille, pag. 23 – 24).

Turismul şi agricultura românească nu s-au transformat nici pe departe într-un business de succes; ţăranii cu iniţiativă nu au avut capitalul necesar să pună pe roate afaceri prospere, iar tinerii de la sate şi din multe alte localităţi ale ţării, au luat drumul marilor oraşe, sau au plecat în ţări străine, unde, datorită crizei economico-financiare, au devenit şomeri, delincvenţi, sau în cel mai rău caz, muncitori în diferite ramuri ale industriei şi serviciilor, cu salarii de mizerie, sau ceva mai bine plătite ca la noi- dar cu ce sacrificii! În plan spiritual, omul şi-a construit idealurile şi personalitatea prin intermediul obiectelor şi imaginilor de consum, eliminând treptat învăţăturile creştine. În rest, nivelul la care ne situăm în momentul de faţă…

Şi totuşi, citind o astfel de carte, participând direct la dezbaterile pe care le provoacă aceasta, nu poţi decât să realizezi că există practici economice viabile, şi că ele, însuşite şi aplicate în ţara noastră, ar fi de real folos pentru a evita colapsul iminent al economiei, ajutându-ne să ieşim la liman prin utilizarea mijloacelor care ne stau la îndemână. Această lucrare, atât de complexă, dar care sintetizează şi propune atât de clar nişte soluţii viitoare pentru un sistem economic perimat, poate fi, şi cu siguranţă va fi şi în continuare, primită şi privită cu mare neâncredere de toţi cei care au interesul de a menţine dezastrul actual, tocmai pentru a se distanţa de restul lumii, prin concentrarea proprietăţii în mâinile lor – a unei singure categorii, cea a parveniţilor, a celor îmbogăţiţi peste noapte din muncă necinstită, din jonglerii şi ţepe date unui stat neputincios, menţinut în conştiinţele noastre ca etalon al vieţii civile, printr-o manipulare abjectă.

Tocmai aici intervin autorii antalogaţi ai cărţii, care se infiltrează şi pătrund adânc, până în măduva răului, după o analiză la sânge a cauzelor care au produs dezastrul actual, iar soluţiile anticriză propuse, au în vedere înlocuirea sistemului actual cu unul funcţional, numit distributism şi care nu este o idee utopică, sau un produs de laborator.

Potrivit celor afirmate de Ovidiu Hurduzeu şi enunţate în antologia prezentată, distributismul- ca economie a libertăţii, a cooperării, a fraţietăţii şi a comuniunii creştine, funcţionează de ceva vreme chiar pe terenul încă fertil al Europei:
,,Îl întâlnim în Ţara Bascilor, unde este pus la lucru în cadrul cooperativelor Mondragon cu cei 80.000 de lucrători-proprietari şi 50 de ani de activitate încununată de succes; funcţionează pe scară largă în regiunile italiene Emilia-Romagna, Toscana, Triveneto- Confederazione Cooperative Italiane, unde are o cifră de afaceri de peste 40 de miliarde de euro anual; în SUA, distributismul este aplicat prin planurile de distribuire a acţiunilor către salariaţi şi sistemul de ferme şi magazine de tip `co-op`.

Recent, în Marea Britanie, Phillip Blond, ideologul Partidului Conservator, a propus un model distributist de reformare a sectorului public, radical diferit de falitele soluţii socialiste şi neoliberale. Acest model prevede descentralizarea administraţiei de stat prin mutarea puterii de decizie de la centru (guvern) la comunităţile şi organizaţiile locale; crearea de firme civile, în care atât lucrătorii din prima linie cât şi beneficiarii (cetăţenii) sunt coproprietari reali în organizaţiile prestatoare de servicii publice. Scrie Phillip Blond: `Nefiind guvernată nici de stat, nici de piaţa privată, această nouă asociaţie civilă ar localiza responsabilitatea, ar direcţiona structurile intermediare şi ar promova valorile etice. Ar face-o prin răspândirea luării în proprietate a serviciilor finanţate de la buget, revoluţionând astfel serviciile publice în avantajul tuturor`. Dacă dorim o Românie care să răspundă provocărilor secolului XXI, trebuie să remoralizăm piaţa, să relocalizăm economia şi să recapitalizăm nevoiaşii. Altfel spus, nu putem să avem o economie sănătoasă fără o răspândire foarte largă a proprietăţii productive, a activelor şi a beneficiilor bunăstării, materiale şi ecologice”.

Adică, în traducere şi mai directă, esenţialul care rezultă din carte, este centrat în jurul ideii că lucrătorii trebuie să fie proprietari, ei trebuie să aibă dreptul real de decizie şi ei trebuie să participe în mod real şi direct la bunul mers al firmei, cooperativei, instituţiei. Această antologie, care poate fi considerată o premieră la nivelul studiului economiei, prezintă foarte clar motivele pentru care o parte a ţărilor fost comuniste au devenit în ultimele două decenii victime ale oligarhiei naţionale şi internaţionale, ale globalismului care a eliminat moralitatea din economie; pe de altă parte, ne oferă şi alternativa: distributismul, acest model economic ce poate oferi nu numai un balon de oxigen micilor întreprinzători, dar şi calea de urmat pentru construirea unei societăţi prospere.

Tot ceea ce veţi citi şi veţi descoperi în această carte, încearcă să ofere o formulă de regândire a celor întreprinse până acum, o remoralizare a conştiinţei, o nouă atitudine, o nouă speranţă pentru o viaţă care poate fi trăită altfel. E vorba de ,,România profundă” invocată de Ovidiu Hurduzeu şi Mircea Platon, de o ,,Altfel” de Românie pe care o propune Principele Radu al României, şi în esenţă, de o revenire la normalitatea pe care o dorim cu toţii. Undeva, la capătul tunelului, se întrezăreşte o rază de lumină.
Poate, în anul ce vine…

Romulus Dan Busnea