Am avut ocazia ca în primăvara aceasta să petrec două sfârșituri de săptămână (weekend-uri – cum se zice pe la noi) în sudul Bucovinei – bucata aia de Bucovină pe care ne-au lăsat-o (sau nu ne-au luat-o ca s-o facă cadou ucrainienilor) rușii. Pentru întâia oară am văzut (și) Bucovina prin anii ’70 ai secolului trecut. Pe un traseu lung pornit din orașul natal, la bordul unei Dacii 1100 de care proprietarul (bunicul meu matern zis și “Moșu”) mândru tare mai era. Dumneaei arăta cam așa, numai că numărul de înmatriculare era “1-SB-5427” (oare cine o fi acum apropitaru’? – sursa).
Acum, moldovean devenind, n-a fost o problemă parcurgerea unui traseu de 300 – 350 km cu dus și întors. Mi-am zis să văd aceste locuri și cu ochii omului trecut prin viață, și bine am făcut.
În prima escapadă ne-am propus să ajungem la Mânăstirea Putna – obiectiv principal. Am căutat hogeac în Putna (comuna), dar n-am găsit ce-am dorit. Planul B a fost cu cazare în Rădăuți. Căutat, găsit Hostel Harmonie.
Am pornit din Bacău sâmbătă dimineața, deplasându-ne pe cea mai bună șosea din Moldova, cunoscută drept DN2 sau E85. Aia cu 1,5 benzi pe sens.
Articolul integral, AICI.
