Mașina electrică, mult marketing și prea multă politică

Probabil ați aflat că Anglia va interzice peste vreo zece ani înmatricularea mașinilor noi pe bază de benzină și motorină. Nu e singura țară care a anunțat asta și, probabil, nu va fi nici ultima. Evident, măsura este luată pentru a forța cetățenii să cumpere mașini electrice, care, ni se spune constant, nu poluează, sunt prietenoase cu mediul iar un kilometru parcurs ar costa mai puțin decât în cazul celor clasice, pe hidrocarburi.

Decât că nu e așa!

Ecologismul de rit nou, apărut brusc la o serie de politicieni care, până mai ieri, respingeau ideea încălzirii globale, este prea bătător la ochi ca să nu nască tot felul de presupuneri. De exemplu, forțarea țărilor să adopte măsuri ecologice drastice ar avea ca efect condamnarea națiunilor sărace la subdezvoltare, deoarece acestea nu și-ar permite conversia energetică și, fără acces la energie, ar trebui să renunțe la orice gând de industrializare, rămânând la cheremul țărilor bogate.

Dar nici țările bogate nu ar scapă prea ușor; noile tehnologii, evident, mai scumpe, ar urma să umple buzunarele unor băieți deștepți. Desigur, să nu uităm riscurile: pământul agricol va fi ocupat de panouri fotovoltaice care nu vor putea funcționa la capacitate mai mult de câteva ore pe zi iar după câțiva ani panourile își pierd performanțele.

Să vedem ce e cu mașinile elctrice. Prețul unei mașini electrice e este de 3-4 ori mai mare decât al unei mașini pe benzină sau motorină, acumulatorul fiind cel mai scump. Pentru a încuraja achiziția mașinilor electrice, unele țări acordă tichete, cel mai generos fiind, în UE, cel acordat de România: 10.000 de euro. Chiar și așa, tot mai trebuie 25-30.000 de euro pentru a cumpăra mașina.

Iar după patru ani trebuie schimbată bateria deoarece nu mai înmagazinează suficientă energie pentru a asigura o autonomie suficientă care să justifice deținerea autoturismului. O baterie costă între 10.000 și 20.000 de euro plus TVA, în funcție de capacitatea de stocare – 40 sau 62 kWh.

Dacă punem problema așa, vedem că nici gând ca mașinile elctrice să coste mai puțin pe kilometrul parcurs decât o mașină pe hidrocarburi.

Mai putem să adăugăm lipsa stațiilor de încărcare, timpul lung de încărcare a bateriei, faptul că iarna, la temperaturi joase, autonomia unei baterii este mai mică.

Dar poluarea? Un autoturism produce două tipuri majore de poluare: pulberi în suspensie și gaze. Evident, mașina electrică nu are gaze de eșapament. La fel de evident, poluarea datorată microparticulelor desprinse de pe plăcuțele de frâne sau cauciucuri este aceeași, nu dispare.

Dar, ce să vezi?! Poate că mașina electrică nu produce gaze poluante, dar producătorii de energie, da. În ciuda declarațiilor politice și a subvențiilor generoase acordate producătorilor de energie alternativă, lumea încă folosește foarte mult cărbune pentru a produce energie electrică. Cel puțin în Europa, aproape jumătate din electricitate este generată de arderea combustibililor fosili. Dar energia hidro? Și hidrocentralele au o problemă: întrerup circuitul natural al unor specii, afectând grav ecosistemele. Deci, nu, mașina electrică nu rezolvă problema poluării.

Și atunci?! Mașinile electrice necesită baterii mari, scumpe, care consumă resurse pentru a oferi tipul de putere la care se așteaptă șoferii. În schimb, mașinile cu combustie sunt accesibile, deoarece sunt construite din materiale ieftine folosind procese rentabile și au un sistem de stocare a energiei foarte ieftin – un rezervor de combustibil lichid.

Electrocombustibilii – care sunt combustibili fabricați utilizând electricitate regenerabilă – oferă o alternativă plauzibilă. Ideea de a folosi hidrogen gazos realizat cu energie electrică regenerabilă pentru a alimenta mașinile a existat de mult timp . Atracția este că eliberarea de energie din H₂ produce numai apă ca produs secundar, făcându-l un combustibil foarte curat. Dar, din păcate, prezintă unele provocări serioase în ceea ce privește distribuția și stocarea.

Probabil, o alternativă mai interesantă și practică este utilizarea acestei tehnici în centralele electrice. H₂ generat folosind energie regenerabilă poate fi apoi combinat cu deșeuri de CO₂, pentru a sintetiza metanul. Metanul este apoi injectat în rețeaua națională de gaz, pentru a fi utilizat de mașinile alimentate cu gaz natural comprimat (GNC).

Scopul final al acestei abordări este utilizarea CO₂ extras din atmosferă. Dacă se poate face acest lucru, abordarea ar produce un combustibil cu adevărat regenerabil, care scoate atât de mult carbon din atmosferă pe cât îl introduce. Acest proces indică calea către un viitor sustenabil, care păstrează motorul cu combustie internă, cu costuri reduse și utilitate.

De asemenea, este posibil să se producă combustibili lichizi în mod similar, utilizând H₂ și CO₂ pentru a sintetiza metanolul – un alcool legat de metan, care este cel mai simplu purtător de energie lichidă. În timp ce combustibilii lichizi necesită mai multă energie pentru a produce, aceștia tind, de asemenea, să aibă o densitate energetică mai mare decât majoritatea combustibililor cu gaz.

Foarte important, metanolul poate fi, de asemenea, amestecat cu benzină și etanol și sintetizat în combustibili cu hidrocarburi pure, care pot acționa ca înlocuitori pentru benzină, motorină și kerosen.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here