Cum s-au cam terminat proviziile de carne de curcan din congelatorul propriu, m-am repezit până la una din măcelăriile de la Piața Sud, măcelăria de la care mă aprovizionez de regulă cu diverse forme de porc (ceafă și cotlete cu sau fără os, mușchiuleț, piept ș.a.m.d.), pui, vită, uneori chiar și cu pastramă de berbecuț, și am cumpărat câteva medalioane din piept de curcan. Fiind destul de mărunte (aveau cam ¾ de kg cu totul), m-am gândit că n-o să fie suficiente pentru patru persoane, drept pentru care am mai luat și două jumătăți de piept de pui, gata marinate, pe principiul “mai bine să prisosească, decât să lipsească”. Judecând după mormanul de mâncare rămas după prânzul acesta în patru, se pare că am supraestimat la greu apetitul comesenilor. Că nu cred că nu le-a plăcut ceea ce le-am gătit.
Articol integral, AICI.
