Mesaj de Craciun, mesaj de iubire

Nasterea Domnului… Chemarea la iubire a lui Dumnezeu, moment al renasterii noastre spirituale… Cand rautatea, indiferenta si uitarea se imbina intr-o schimonosire a vietii, ca o magie ce ascunde pentru totdeauna ceea ce ti-ai dorit sa vezi, sa simti si sa traiesti cu adevarat; cand frumusetea este ascunsa in spatele hidosului care isi capata, din pacate, tot mai mult o aura nedorita dar triumfatoare in clipele noastre de ratacire, sa ne intoarcem privirea spre Dumnezeu, sa-i ascultam si sa-i indeplinim porunca, cea fara de care, nimic nu poate exista, nimic nu se poate inchega, uni, desa’varsi: ,,Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, asa cum v-am iubit Eu” (Ioan- 15:12).

Iubirea: legea, îndemnul si porunca lui Dumnezeu dupa care ar trebui sa se calauzeasca întreaga omenire, mult mai saraca în lipsa iubirii… Nimic mai durabil si mai înaltator, decât iubirea… Caci daca iubire nu e, nimic nu e, nimic nu suntem… Iubirea… Iubirea e totul…

Eu am invatat ce este iubirea, am invatat sa iubesc oamenii, chiar daca de multe ori ea nu mi-a fost redata, inapoiata in aceesi masura cu care am daruit-o… Dar am invatat sa si iert…

Iar o data cu Nasterea Domnului, omenirea a fost invaluita de iubire, acest real si aproape de necrezut miracol divin, harazit noua pentru a trai vesnic. Pentru ca, asa cum spunea parintele Staniloaie, “ce poate justifica mai mult existenta decât iubirea? Iubirea nu satura pe nimeni, niciodata. Deci poate fi fara sfârsit; si de aceea poate fi si fara de început. Iubirea fara de început si fara de sfârsit da o multumire deplina existentei, deci o lumina”. Iar cea mai atotcuprinzatoare definitie a Iubirii, se afla în Epistola Întâi catre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, ramânând cel mai frumos imn crestin închinat virtutii supreme a iubirii:

“De as grai în limbile oamenilor si ale îngerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atâta credinta încât sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Si de- as împarti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste. Dragostea îndelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.

Dragostea nu piere niciodata. Cât despre proorocii – se vor desfiinta; darul limbilor va înceta; stiinta se va sfârsi; pentru ca în parte cunoastem si în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desavârsit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinta. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului. Caci vedem acum ca prin oglinda, în ghicitura, iar atunci, fata catre fata; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu. Si acum ramân acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea”. (I Corinteni 13, 1-13)

Dumnezeu sa va fericeasca cu iubire! Sarbtori fericite si La Multi Ani!

Romulus Dan Busnea, in ajun de Craciun