La doua zile de la venirea mea in camin, seful de camin, Yuichiro, m-a dus la un mimimuzeu in aer liber. era un muzeu cu cateva case traditionale japoneze si un spatiu de joaca pentru copii. Mi se paruse unul din cele mai frumoase locuri pe care le vazusem vreoda si poate ca de aceea imi ramasese in minte ca u vis.
Timp de un an de zile nu am mai trecut pe acolo. Cand ajungeam in acea zona o luam pe o strada paralela si nu vedeam parcul asa ca am uitat de el. Apoi, odata cand am mers la Muzeul Gazului am trecut pe langa gardul parcului si mi-am amintit de el. Continuare…
Minunea de langa camin
