În mod normal, războiul din Ucraina și sancțiunile impuse de Occident Rusiei nu ar fi trebuit să afecteze foarte mult țara noastră. Dar nu mai sunt de mult vremuri normale și criza energetică se resimte, la noi, de mai mulți ani, din cauza deciziilor proaste ale autorităților. Decizii care, trebuie să spunem, sunt venite din afară.
În anii care au trecut, România a renunțat de bună voie sau forțată de decizii ale Justiției la numeroase capacități energetice. Este vorba despre termocentrale și exploatări miniere care alimentau aceste termocentrale dar și de hidrocentrale aflate în faza de finalizare și care au fost blocate pe motive de mediu.
Apoi, campania dusă în Occident cu privire la trecerea rapidă la surse regenerabile a dus la scumpirea certificatelor de carbon care sunt plătite de unitățile poluatoare care produc energie. Iar asta a început să se vadă în prețul energiei livrate populației și, apoi, în costul produselor.
După doi ani de scădere a cererii de petrol, din cauza pandemiei, perioadă în care producătorii au înregistrat pierderi, prețul acestei resurse a crescut. Mai mult, cartelul producătorilor nu dorește să crească producția pentru că, pur și simplu, vrea să-și recupereze pierderile. Un preț mare al pretrolului e o mană cerească pentru ei.
Nici nu mai are rost să vorbim despre liberalizarea pieței de gaze din România, care nu a dus la o ieftinire, ci la o scumpire a lor. Nici nu ar fi avut cum să se ieftinească, de vreme ce nu s-au înmulțit producătorii ci doar intermediarii.
După momentul februarie 2022, când Rusia a declanșat ofensiva în Ucraina, Occidentul a mers pe pilot automat, la recomandarea SUA, pe mâna sancțiunilor economice. Din păcate, însă, Rusia a reușit să manevreze consistent pe tărâm diplomatic și a reușit să determine principalii furnizori de petrol și gaze să respingă solicitările americane și europene. Pe măsură ce UE încearcă să renunțe la gazul rusesc, descoperă, cu surprindere, că alți producători, cum ar fi Qatarul, refuză să încheie contracte de furnizare pe termen scurt.
Qatarul dorește termene lungi, de genul 30 de ani, pentru că, deocamdată, are contracte ferme iar acceptarea solicitărilor Germaniei, de exemplu, ar însemna noi investiții. Asta, în cazul fericit, în care s-ar găsi suficiente vase de transport a gazelor lichefiate.
Pe partea petrolieră, SUA, care împinge Europa să renunțe la resursa rusească, importă circa 10 la sută din producția Rusiei. Dar chiar și așa, piața a reacționat la anunțul sancțiunilor iar prețurile au crescut. Washingtonul a încercat să determine OPEC sau măcar Arabia Saudită să mărească producția pentru a scădea pretul petrolului, însă nu a reușit și a fost nevoit să scoată miliarde de barili din rezerva internă pentru a calma piata. Chiar și așa, benzina și motorina au ajuns la maxime istorice în SUA.
România nu importă direct gaze din Rusia. De fapt, nu MAI importă. În mod normal, circa 90% din consumul țării este acoperit de producția internă. În mod ciudat, atât OMV cât și Romgaz au crescut prețurile, aliniindu-se trendului internațional. Mai mult, firma românească creată pentru a importa gaze printr-o filiera internațională, a căzut sub sactiunile Rusiei, ceea ce înseamnă că nu va avea voie să primească gaze rusești.
Autoritățile își pun speranța în viitoarea exploatare a gazelor din Marea Neagră, dar Legea offshore, recent adoptată nu ne dă mari speranțe deoarece are prevederi total dezavantajoase: România va cumpără gaze de la firmele exploatatoare la prețul pieței. În vreme ce autoritățile anunță că vor să scoată la licitație termocentralele închise recent, se anunță și listarea Hidroelectrica la bursă, o veste cât se poate de proastă pentru economia noastră, câtă a mai rămas.
Întrebați orice broker bursă și o să aflați ce înseamnă privatizarea acestei societăți.
