NOUA ORDINE MONDIALĂ, UTOPIE SAU TEORIE CONSPIRAȚIONISTĂ?

rp_bsn-1-470x3421.jpg

Ne aflăm astăzi, tot mai aproape de pragul dintre o ,,Terra Națională” și ,,Noua Terra Globală”. După cum se vede din evoluția istorică a omenirii ultimului secol, am intrat în era unei Noi Ordini Mondiale, indiferent de părerile pro sau contra ale celor care studiază acest fenomen la scară planetară. Să fie vorba de o utopie sau doar de una dintre acele teorii conspiraționiste care înfierbântă mințile multora dintre noi?

Un răspuns clar și fără echivoc este greu de dat în condițiile unui talmeș-balmeș informațional, al manipulărilor de tot felul, al unor așa-zise comploturi mondiale, care provoacă deseori confuzie și derută în rândul maselor.

Încă din 1947, celebrul autor englez Aldous Huxley trăgea un semnal de alarmă asupra viitoarei ordini planetare, în lucrarea ,,Brave New World” (,,Vajnica Lume Nouă”), un roman profetic de o uluitoare actualitate: ,,Dacă nu vom alege calea descentralizării, iar științele aplicate, în loc să le folosim pentru producerea unor indivizi liberi, le vom folosi ca un scop în sine, transformând omul într-un instrument al lor – nu ne vor rămâne decât două alternative: fie totalitarisme naționale militarizate, bazate pe teroarea bombei atomice, care vor duce în final la distrugerea civilizației, fie un totalitarism supranațional, impus ca soluție la haosul social ce va rezulta în urma rapidului progres tehnologic – în general – și ca o consecință a revoluției generate de utilizarea energiei atomice, în special.

Totalitarismul supranațional, se va transforma în tirania paternistă a Utopiei, datorită nevoii de eficiență și stabilitate”. Huxley mai arată în romanul său că, într-un stat totalitar cu adevărat eficient, autoritatea executivă a liderilor politici mondiali și ai armatei lor de manageri, va deveni tot mai autoputernică atunci când va reuși să controleze o populație transformată în sclavi, care nu va mai trebui supusă coercițiunii, întrucât va fi singură determinată să tragă în jug. O idee similară este exprimată în romanul politic ,,1984” al scriitorului George Orwell: ,,Noi nu ne mulțumim cu supunerea negativă, nici măcar cu cea mai abjectă obidiență. Când în final o să vă predați nouă, o veți face din proprie inițiativă. Noi nu-i distrugem pe rebeli pentru faptul că ni se opun… Îi convertim, le ocupăm mintea, îi remodelăm”.

Potrivit celor afirmate de remarcabilul scriitor Ovidiu Hurduzeu, obsesia universalistă, de creare a unei federații mondiale, de unificare a lumii sub umbrela statului universal (considerată de către unii ,,ultima etapă a declinului civilizației moderne înaintea prăbușirii totale”) nu este nici pe departe una singulară sau nouă:

,,Dincolo de toate acestea, cred că ar fi oarecum greșit să vedem în proiectul Noii Ordini Mondiale, doar o sete bolnavă de putere și control a finanțelor și corporațiilor mondiale. Problematica unei noi ordini care să guverneze omenirea, are la bază o veche viziune asupra lumii datată din Epoca Luminilor, în care, o civilizație universală poate fi construită din temelii pe baza legalistă a unor abstracțiuni transcedente (natură umană, drepturile omului), care rămân aceleași oriunde și oricând”.

Dar adevărata mișcare globalistă se face simțită în perioada postbelică, atunci când globaliștii occidentali își imaginau lumea, ca un Eden corporatist – elitist, în care să funcționeze principiul socialist al ,,redistribuirii bogăției”, respectiv, țările bogate având datoria să ajute țările sărace, împrumutându-le sume uriașe de bani pentru a-și dezvolta propriile economii, lucru pe care l-au și pus în practică în decursul anilor. Oare nu și România, se înscrie printre acele țări? La aceasta se adaugă și punerea în aplicare a proiectului de unificare economică și politică sub oblăduirea ,,globalismului corporatist financiar” ce se poate realiza doar printr-o ,,omogenizare spirituală și revenirea gândirii unice” (Ovidiu Hurduzeu).

Cu prilejul ceremoniei de înmânare a medaliei pentru Libertate care a avut loc la Philadelphia în luna iulie a anului 1994, fostul și regretatul președinte ceh Vaclav Havel (de altfel, un reputat scriitor și dramaturg), a rostit un discurs în care a subliniat extinderea conflictelor culturale la scară mondială, că ele devin din ce în ce mai periculoase astăzi și că, ,,ideile de drepturi și libertăți ale omului trebuie ancorate în alt loc și în alt fel decât până acum”, explicația dată fiind următoarea: ,,Avem rădăcini în pământ dar și în cosmos în același timp. Dându-ne seama de acest lucru, avem capacitatea de a ne depăși condiția. La foruri internaționale, politicienii pot repeta de mii de ori că baza Noii Ordini Mondiale este respectul universal pentru drepturile omului, dar acest lucru n-are nici o valoare dacă cerința aceasta nu-și are rădăcina în respectul pentru miracolul existenței, miracolul universului, miracolul naturii, și miracolul propriei noastre existențe, care este Dumnezeu”. Acesta a invocat și continua denigrare a religiei, a naționalismului, a dragostei de patrie și de popor, considerate ,,tribalisme” care trebuie condamnate și eliminate.

Pentru omul mondializat, tehnologizat, infantilizat, mediocru, colonizat existențial, hiperhedonist, hiperconsumist și supus necondiționat unei noi ordini mondiale, astfel de vorbe nu sunt în stare să-l lămurească asupra problemelor legate de misterele originii, existenței și evoluției umane, de transcendență. Continuându-și periplul spiritual, Havel a vorbit despre problema transcendenței și în fața studenților și a cadrelor didactice de la Universitatea Stanford din SUA, în septembrie 1994, insistând asupra viziunii sale legată de o democrație transcendentă, care ar duce la prăbușirea marilor sisteme ideologice totalitare și ale tendințelor de globalizare a economiei de piață:

,,Unde se află oare acea dimensiune uitată a democrației care poate să-i ofere rezonanță universală? Sunt profund convins că ea se află în dimensiunea spirituală care leagă între ele toate culturile, de fapt întreaga umanitate.

Dacă democrația nu vrea numai să supravețuiască, ci să se extindă cu succes și să rezolve conflictele între culturi, atunci, în opinia mea, democrația va trebui să redescopere și să reînnoiască sursele ei transcendente. Trebuie să reînnoiască respectul ei pentru o ordine non-materială, care nu este doar deasupra noastră, ci și în noi, și care este singura sursă posibilă, temeinică a respectului de sine al individului, a respectului pentru ceilalți, pentru ordinea naturii, ordinea umană și astfel pentru autoritățile seculare. (…) Relativizarea tuturor normelor morale, criza autorității, reducerea vieții la o goană după câștiguri materiale imediate, fără să se ia în considerație consecințele – aceste lucruri pentru care societatea occidentală este cel mai adesea criticată – nu dau naștere la democrație; omul modern a pierdut ancora sa transcendentală, și o dată cu ea, sursa responsabilității și a respectului de sine”. Continuând șirul ideilor, Vaclav Havel spunea într-o altă intervenție:

,,Animați de un ideal am răsturnat regimul comunist totalitar și am ajutat ca în țara noastră să se întoarcă viața liberă. Curând însă el avea să fie înlocuit de iluzia calculului cinic, de iluzia câștigului de moment, de iluzia că totul în afară de creșterea dezvoltării materiale este o iluzie. Dimpotrivă, idealurile care izvorăsc din spiritul creator și din gândirea critică au devenit o povară și chiar un obiect de batjocură. Am impresia că tocmai de aceste lucruri ar trebui să ne amintim atunci când diferite grupări politice vor cere voturile noastre. Nu numai țara noastră, dar întreaga Europă este astăzi mai înclinată să cedeze iluziei unor soluții tehnocratice rapide. Criza bancară sau a datoriilor nu sunt evident nimic altceva decât o criză a omului care a abandonat idealul și a cedat iluziei că poate dobândi totul fără niciun sacrificiu și imediat”.

Guvernarea lumii prin intermediul forțelor globaliste și ale instrumentelor ideologice ale acestora vor produce multe efecte nedorite, precum uniformizarea produselor și a serviciilor, depersonalizarea consumatorilor și pierderea individualității acestora, scopul nefiind altul decât maximizarea profitului corporațiilor, prin înlocuirea capitalismului real cu unul financiar, un sistem bazat înainte de toate, pe îndatorarea țărilor și pe consolidarea politicii de monopol. Poate că cel mai periculos efect pe care îl poate produce o nouă ordine mondială este cel sesizat de Ovidiu Hurduzeu, adică ,,omogenizarea spirituală globală și revenirea gândirii unice”, o schimbare ce ne va afecta cu siguranță pe toți. Într-un mod dramatic și ireversibil… (VA URMA)

ROMULUS DAN BUSNEA