Nürnberger Rostbratwürste este denumirea germană “oficială” a unor cârnăciori albi, lungi de 7 – 9 cm și cântărind între 20 și 25 de grame, produși în zona orașului Nürnberg (Nuremberg), al doilea oraș ca mărime din landul german Bayern (Bavaria). Sunt produse cu Indicație Geografică Protejată (IGP), cum ar fi la noi Magiunul de Topoloveni și Salamul de Sibiu.
Originea lor se pierde în negura timpului, fiind menționați încă din 1313, la prepararea lor utilizându-se carne de porc tocată grosier și condimentată cu măghiran, sare, piper, ghimbir, cardamom și lămâie. Sunt deschiși la culoare (Weisswurst = cârnat alb), întrucât nu conțin nici nitriți (stabilizatori de culoare) și nici boia (sau paprică – cu rol de condiment dar și de colorant). Cum producerea acestor cârnați era strict controlată calitativ de Consiliul Breslei Măcelarilor (produsele “neconforme” fiind deîndată aruncate în râul Pegnitz care străbate Nurembergul), producătorii au fost nevoiți să-i aducă la dimenisunea actuală pentru se încadra în “costurile de producție” și a putea rezista pe piață (vânzarea respectivilor cârnăciori făcându-se la bucată și nu la kil). Există și alte explicații alternative pentru dimensiunile liliputane ale Nürnberger Rostbratwürste, una din legende spunând că dimensiunile cârnaților permiteau hangiilor întreprizători să-i strecoare prin gaura cheii către cei rămași încuiați în afara zidurilor cetății în timpul stării de asediu. Altă legendă povestește că acești cârnați trebuiau să fie suficient de subțiri pentru a putea fi trecuți prin găurile practicate în pereții celulelor închisorii orășenești în care erau încarcerați cei certați cu legea – Lochgefängnisse Nürnberg (informații preluate de aici și de aici).
Articolul integral îl puteți citi AICI.
