O SOCIETATE ÎMBĂTRÂNITĂ…

rp_bsn-1-470x3421.jpg

Sărăcia, nesiguranța, promovarea unui capitalism sălbatic, marea migrare spre vest,
instabilitatea politică, sunt doar câteva dintre aspectele ce caracterizează societatea românească, una care seamănă cu o piramidă întoarsă cu vârful în jos, în care numărul pensionarilor depășește cu mult pe cel al salariaților fiscalizabili. Avem de-a face cu profunde dezechilibre, dintre care cel mai dominant este cu siguranță – cel puțin până la această dată – cel demografic. Față de țările ceva mai îmbătrânite ale Europei, care duc o politică aproape agresivă de atragere a forței de muncă, România îmbătrânește ceva mai rapid, uitându-se cum îi pleacă tinerii și cum alții nu se mai nasc.

Conștiința socială a oamenilor politici a adormit în fața unor astfel de probleme, ca și a grijilor de zi cu zi ale alegătorilor. Într-o țară marcată încă de inflație, nu avem raporturi stabile de prețuri și nici câștiguri lunare armonizate cu forța de cumpărare, iar leul ,,greu” nu ne face nicicum viața mai ușoară.
Liderii politici dar și elitiștii României au rămas niște persoane idelogizate, pline de iritabilitate, dezinteresate să construiască sisteme, strategii și planuri; ,,persoanalități” interesate doar de câștiguri imediate, ce nu mai țin cont de conștiințe, de morală, de atitudine verticală, coboarând din planurile înțelegerii și viziunilor lucide și transparente, în sferele informațiilor și faptelor de culise, apanajul jocurilor de putere.

Politicienii României de azi, au acceptat și chiar au contribuit la deformarea realității, pe care au transformat-o într-o telenovelă în care, tot ei au devenit actorii principali, iar deciziile lor au devenit dependente de imagine. În esență, lupta omului politic se rezumă la încercarea de a impune publicului, adică poporului votant, propria sa realitate în raport cu alte realități concurente. Din păcate, tocmai într-o astfel de conjunctură, formatorii realității sunt din ce în ce mai puțini și din ce în ce mai politici.

Modul în care oamenii politici tratează marile și gravele probleme ale societății românești, s-a realizat din perspectiva unică a dorinței de a se menține la putere, în virtutea unor mentalități dobândite în epoca ceaușistă, ceea ce demonstrează – dacă mai era nevoie – că România este o țară, care deși intrată în Uniunea Europeană, prezintă deja simptomele tipice ale unei societăți europene îmbătrânite de propriile-i concepții și mentalități… Un cunoscut sociolog afirma că lipsa de pluralism a formulelor de structurare a percepțiilor riscă să reideologizeze elitele și societatea. Și că, pentru a evita o astfel de posibilitate, reacția cea mai eficientă este finalizarea ,,actului revoluționar” din decembrie 1989, prin apariția treptată a noilor elite și ,,sabotarea” blocajelor privind libertatea de exprimare. Un lucru însă foarte greu de realizat, atâta timp cât adevărul despre ,,Revoluție” și ,,Mineriada din 1990”, a fost îngropat definitiv.

Confiscarea istoriei recente, post-decembristă, ar putea fi anihilată dacă ar exista o coaliție și o voință politică pentru aflarea și dezvăluirea completă a adevărului. Dar undeva, totul este stopat, totul încetinește, totul amorțește, totul se dorește a fi grabnic uitat într-o învălmășeală de lucruri și fapte special create pentru a ne perturba memoria și percepția realității. Semn că, după aproape 25 de ani, anumite structuri și servicii mai fucționează încă. Și chiar bine, în timp ce România îmbătrânește mult prea repede, sub povara greutăților și idealurilor destrămate.

Și totuși, fie că ne convine sau nu, clasa politică românească nu este altceva decât rezultatul alegerilor noastre, ,,libere și democratice”…

ROMULUS DAN BUSNEA