Oaia a fost una dintre primele animale domesticite de om. Oamenii au făcut o adevărată artă din a-i folosi totul: carnea, laptele, lâna, pielea. De aceea, încă din vechime, după cum ne relatează „Vechiul Testament”, a fi chemat să păstoreşti era o onoare, pentru că numai cei dibaci puteau găsi hrană pentru oi, fără a le rătăci, prin terenuri aride şi printre stânci. Românii au venerat deopotrivă oile şi păstorii ei, creând balada „Mioriţa”, iar Sadoveanu a realizat cel mai puternic caracter feminin, Vitoria Lipan, soţia celui mai priceput oier, Nechifor. Izvor de inspiraţie le-au fost lui Nicolae Grigorescu sau lui Constantin Piuliţă, iconografiei, unde temele „Oaia pierdută” sau „Blândul păstor” ( amintesc aici superbul mozaic din Mausoleul Galla Pacida din Ravenna) sunt nelipsite. Şi nu pot să nu amintesc controversata sculptură „Oaia Norbet şi ghilotina” realizată de studenţii berlinezi Rouven Materne şi Iman Rezai.
