Ograda

E rosu cerul, in dimineata asta, ca o creasta de cocos, e plin, de fapt, cerul de orătănii, e o mare ograda. Dar despre fascinanta lume privita de jos in sus, tolanit eventual pe un prosop intins in amiaza sau seara sau dimineata vreunei veri fiebinti pe nisip ori tolanit in iarba verde necosita din jurul unei cabane montane sau, de ce nu, intr-un scaun fie el si incomod din vreun balcon de bloc intre blocuri nu cred sa fie careva sa nu stie…

Sunt momentele acelea… Continuarea, aici.