În traducere mot à mot, “paglia e fieno” înseamnă “paie și fân”. Evident că nu m-am apucat (încă) să gătesc cu paie și fân. Pentru italieni, paglia e fieno desemnează un sortiment de paste (de regulă tagliatelle, dar pot fi și tagliolini, linguini sau alte paste) de culoare galbenă (“paiele”) și verde (“fânul”). Culoarea galbenă se datorează adaosului de beta-caroten, cea verde fiind obținută cu ajutorul clorofilei. Dacă vă preparați singuri pastele pornind de la ingredientele de bază (1 ou mediu la 100 g făină albă plus un praf de sare – cam ¼ linguriță), aveți la dispoziție în comerț o paletă largă de coloranți naturali. Dacă n-aveți încredere că sunt inofensivi, puteți să vă colorați în galben pastele făcute în casă cu șofran (conține crocină), turmeric (conține curcumină), morcov (conține beta-caroten). Sau puneți mai multe ouă. Ca să le obțineți pe cele verzi, puteți folosi clorofila din spanac, urzici sau spirulină. Vă puteți inspira de aici și de aici.
Dacă în tradiția bucătăriei italiene atât pastele cât și pizza sunt de o simplitate extremă, când ajung pe mâna noastră, a românilor, ele “se îmbunătățesc” substanțial. Avem noi mania asta de a face ceva cu “de toate” – pizza, shaorma ș.a.m.d. Nici eu nu fac excepție. De regulă, la pastele astea “Paie și Fân”, se mai adaugă vreo 2 – 3 feliuțe de prosciutto, niscaiva smântână și parmezan ras. Am masacrat și eu puțin ideea originală: am renunțat la smântână, dar am compensat conținutul lipidic cu grăsimea din cârnați, am mai pus niște proteină vegetală (ciupercile), iar parmezanul l-am substituit cu un pesto. Asta ca să pot sătura 4 flămânzi, nu 2 sau 3, cum scrie pe punga de paste.
Articolul integral, în toată splendoarea lui, îl găsiți aici.
