Ați observat că pâinea noastră nu mai are nici un gust? Cam toată e un fel de carton sfărâmicios, fără mamă, fără tată, fără pic de personalitate…
Am avut o problema cu pâinea încă de mic. La noi în sat se făcea pâinea la brutărie și se aducea la Alimentara cu căruța, într-o cutie de lemn, placată cu tablă. Se băga fierbinte în cutie și până ajungea la magazin se „cruzea”. Miezul devenea cleios și nu se mai putea mânca.
După 1990, au apărut cuptoarele turcești. Veniseră turcii să ne învețe să facem pâine. Și ne-au învățat atât de bine încât toată lumea mânca numai pâine turcească, abia scoasă din cuptor, fierbinte și gustoasă.
Nu știu unde au dispărut cuptoarele turceșți, dar, între timp, patronii români descopereau tot felul de prafuri de pus în pâine. De multe ori, amelioratorii introduși erau doar un pretext pentru a-și umfla buzunarele: directorii firmelor de stat înregistrau inovații în procesul de fabricare a pâinii, le implementau în procesul de fabricație și taxau întreprinderea pentru inovația adusă.
Când s-au privatizat fabricile de pâine, toate aceste rețete au fost aruncate; dar, între timp, piața se schimbase. Apăruseră jucători noi, mulți aduceau aluatul congelat din import și-l coceau în magazin, livrând „pâine proaspătă”.
Dar oferta s-a diversificat. Avem diferite pâini cu cartofi, pâine cu semințe, lipii, pâine fără sare, hipoglicimica, baghete, pâine cu usturoi, pâine feliată și nefeliată, albă, neagră, intermediară, pâine feliată fără coajă și alte soiuri de pâine, la cuptor cu gaz, cu lemne, cu drojdie, cu maia, etc.
Și nu a reușit nimeni să facă japonezele de pe vremuri!
Pentru că pâinea noastră din magazine are același gust, orice ar scrie pe etichetă. Multă lume își face pâinea acasă, mai ales că o mașină de copt nu costat foarte mult și nu e greu de găsit o rețeta pâine de casă pe gustul fiecăruia. Dar nu asta este soluția, evident! De ce s-a ajuns în situația asta?
De ce nu mai sunt „cuptoare de aur” în cartiere? Probabil din același motiv pentru care nu mai sunt magazine de cartier, croitorii, reparații radio-tv, înrămări tablouri și așa mai departe. S-au schimbat vremurile. În sensul că gustul pâinii nu mai este ceva ce se învață în familie, ci a devenit un atribut corporatist.
Nu mai e bună pâinea care-ți plăcea, e mai bună pâinea cu eticheta frumoasă, care e la modă în bula ta și care, chiar dacă nu are nici un gust, vorbește despre aspirațiile și elitismul tău.
La fel ca mașina, hainele, filmele pe care le vezi, opiniile politice.
