.

Instrumente de scris Faber-Castell:...

În universul fascinant al instrumentelor de scris, există nume care strălucesc cu propria...

Amenajarea ideală a unui...

Amenajarea unui apartament cu două camere este o provocare plăcută, oferind posibilități creative...

Ce trebuie să știm...

O yală magnetică este un dispozitiv de blocare care constă dintr-un electromagnet și...

Trusă medicală sau de...

Mergeți pe munte, în pădure sau doar la iarbă verde, la marginea orașului?...
AcasăCulinarPastă de pește...

Pastă de pește cu păstrăv afumat

Pe la începutul anilor ’70 ai secolului XX, în perioada de maximă deschidere spre lume a Republicii Socialiste România, prin magazinele alimentare se găseau cam de toate. Inclusiv unt adevărat, cu 65 – 80% grăsime, și sardele portugheze conservate în ulei. În acele vremuri, nu era o problemă să execuți o pastă de pește ca la carte, având la îndemână ingrediente de calitate, ușor de procurat. În zece ani însă, situația s-a schimbat. Odată cu trecerea la “alimentația rațională” specifică Epocii de Aur, au cam dispărut de prin galantare nu numai produsele de lux (sau de fițe cum le-am zice astăzi) dar și produsele de bază, unele fiind raționalizate (pe bază de cartelă), altele comercializându-se în spatele magazinului, uneori direct din mijlocul de transport în care soseau. În anii de atunci (1980 – 1989), când carnea, untul, laptele, ouăle și hârtia igienică erau un lux, rețeta pentru pasta de pește s-a modificat radical, adaptându-se constrângerilor impuse. Dintre ingredientele originale s-au păstrat doar ceapa, sarea și piperul. Untul a fost înlocuit cu margarină, zeama de lămâie cu “Helas” (soluție diluată de acid citric) sau chiar cu E330 (acid citric cristalizat, sau “sare de lămâie” popular), iar sardina portugheză a fost detronată de conservele de pește oceanic. Chiar și în această formulă, pasta de pește era încă un preparat care stătea la loc de cinste pe mesele festive și/sau aniversare ale clasei muncitoare, alături de salata boeuf cu parizer în loc de carne (sau varianta noncarnivoră, salata à la Russe), piftia din adidași de porc, friptura din Frații Petreuș și, evident, nelipsiții creveți vietnamezi.

101

Acum ne-am boierit din nou și, dacă ne permite punga, putem reveni la ingredientele originale, ba chiar mai mult decât atât. De exemplu, eu mi-am permis aroganța de a substitui banala sardină în ulei cu păstrăv afumat. O delicatesă pe care o cumpăr de câte ori am drum pe la Păstrăvăria Cheița, o locantă despre care am să vă zic mai multe într-o postare viitoare.

109

Continuarea articolului o găsiți AICI.