Înainte de ’89 era la ordinea zilei aperitivul denumit “pastă de pește”, care stătea la loc de cinste alături de salata “de boeuf” făcută cu bucățele de parizer. Pasta de pește a acelor vremuri necesita puține ingrediente, relativ accesibile: conserve de pește în ulei și margarină, sare și piper, eventual niște ceapă. Cine-o făcea cu unt (plin de apă și acela) era ori nomenclaturist, ori gestionar pe undeva.
