Când spui “Pasta primavera”, gândul te duce automat la miresmele primăvăratice. Dacă eşti un gurmand mâncăcios (asta este un pleonasm, da?) te gândeşti la legumele colorate de sezon. Legume care pot fi combinate cu nişte paste, un sos simplu de roşii, busuioc şi ulei de măsline. Dacă pastele nu conţin ouă în compoziţie, ai rezolvat deja o mâncare de post. Dacă pastele conţin ouă, n-are rost să te rezumi doar la paste + legume, mai poţi gândi şi în termeni de parmezan ras şi de un sos mai consistent, cu puţină (sau chiar mai multă) carne. Ideea mi-a venit după ce am văzut o reţetă recentă a lui Adi Hădean (parcă v-am mai spus să-i vizitaţi blogul, pentru că într-adevăr merită) şi am constatat că mai am încă prin frigider suficiente rămăşiţe (resturi e urât spus) din care pot încropi ceva similar.
Preparatul meu, inspirat de povestea lui Adi, are trei componente principale: pastele propriu-zise, legumele trase la tigaie, sosul. Iar ca bonus, parmezanul sau un frate de-al acestuia.
