Cum vă spuneam și în postarea anterioară, înainte de a găti o pastramă de berbec, oaie, berbecuț, batal, cârlan, ori cum s-o mai fi numind, lăsați-o “la muiat” preț de 2 – 3 zile în vin alb, așa cum am procedat eu cu trei minunate bucăți de mușchi de berbecuț, colectate de pe lângă șira spinării și marinate bine. Nu le-am marinat eu, erau gata fezandate, dar dacă le-aș fi marinat, cu siguranță că aș fi apelat la una din cele trei variante iscusit povestite de Costăchel aici și aici.
Dacă am scăpat de așteptarea pricinuită de marinare, am zis că n-o fi foc dacă aș uita pastrama vreo 48 de ore în frigider, înecată în vin.
Am scurs-o de vinul amestecat cu condimente și zemurile izvorâte din pastramă, vin pe care nu l-am băut, dar nici nu l-am zvârlit, am crestat-o ușor pe ambele părți, cât să nu se încovoaie la foc, apoi am aruncat-o într-o tigaie antiaderentă ușor unsă cu o lingură de ulei de măsline…
Restul poveștii, AICI.
