Dacă sunteți iubitori de pește, v-aș ruga să faceți un efort și să vă amintiți, de exemplu, de câte ori, să zicem în 2013, ați mâncat pește “sălbatic” proaspăt, de origine cunoscută (poate în condițiile în care l-ați prins singuri, dintr-o apă nepoluată, limpede precum cristalul)? Și de câte ori ați cumpărat pește proaspăt (uneori atât de proaspăt încât sărea din ambalaj) “de crescătorie”? Păi peștele acela provenit din piscicultură nu se deosebește prea tare de mult blamatul pangasius, chiar dacă este mai arătos și scoateți mai mulți bani din buzunar pentru el. Și el este hrănit cu concentrate, este crescut în spații închise și aglomerate, este tratat și el cu diverse leacuri ca să fie mai rezistent la boli, și este stimulat să crească mai repede și să se înmulțească mai rapid. Asta este. Ca să ne hrănim cu toții “eco”, “bio” sau “organic” (mă rog, fiecare are propria înțelegere asupra acestor termeni) ne-ar mai trebui cel puțin încă vreo 4 – 5 Pământuri.
Articolul integral, aici.
