Chiar dacă fereastra de oportunitate prilejuită de sărbătoarea cunoscută în popor drept La Bonne Nouvelle s-a închis, peștele în general (păstrăvul în special) rămâne unul dintre alimentele mele favorite. Cu toate că opțiunile de gătire par a fi limitate, este doar o aparență. Păstrăvul se poate prepara la cuptor, pe grătar (cu lemne, cărbuni sau chiar electric), la tigaia-grill sau chiar fiert în smântână. Puteți face din el și ciorbă sau borș. Ca să nu mai amintesc de saramură.
O minunată ciorbă de păstrăv am mâncat la Păstrăvăria Cheița, cum ieși din Bicaz spre Lacu Roșu, pe stânga. Asta de mai jos:
Păstrăvul afumat este un ingredient ideal într-o salată de cartofi, ori puteți prepara din el o pastă tartinabilă să vă lingeți pe degete. Am lăsat la urmă varianta tradițională de păstrăv la tigaie. Sub formă de rondele (dacă este mare) sau întreg (200 – 250 g), tăvălit prin făină/mălai/pesmet și apoi prăjit în ulei până devine auriu și crocant, este de-li-cios! Mai ales dacă este acompaniat de udătura corespunzătoare. V-aș recomanda o Zghihară de Huși, un vin alb, sec, numai bun dacă este răcit corespunzător (10 – 12 ˚C) și nu vă tentează să faceți șpriț din el.
Deși este același lucru, păstrăv prăjit în tigaie sună mai bine decât “păstrăv prăjit în ulei”, însă dă mai bine la PR, pe motiv de hrană sănătoasă, fără grăsimi, fără prăjeli, fără calorii. Dacă salivați deja, citiți în continuare…
