Patru brânze și niște cartofi. Mov

_106-copy

Ne-am obișnuit ca bananele să fie galbene (ori verzi – cum le cumpăram înainte de 1989), morcovii să fie portocalii, iar cartofii să fie gălbui, cu coajă galbenă său roșiatică. Și totuși, există banane roșii, morcovii la origine au fost mov, cei actuali nefiind decât niște organisme modificate genetic (OMG – sună rău, nu-i așa? 😉 ), iar cartofii mov există de multă vreme, fiind cultivați în Franța încă de la începutul secolului al XIX-lea (sursa). Deși netul este plin de articole care proslăvesc “cea mai sănătoasă legumă” (dați un search pe Google cu “cartofi mov beneficii” și găsiți vreo 12000 de rezultate), cartofii mov sunt “decât cartofi”, vorba bancului. Față de cartofii “normali”, cei mov conțin antocianine (o clasă de antioxidanți care se regăsesc în multe produse vegetale: coacăze, vinete, cireșe, merișoare, struguri roșii, și care au și o poreclă sperietoare: E163). Mult clamatele efecte benefice (reduc tensiunea arterială, protejează organismul de diferite forme de cancer, nu conțin grăsimi – de parcă cartofii normali ar conține de nu știu câte ori mai multe lipide, etc.) fac parte din politica de marketing a celor care încearcă să-și vândă marfa la un preț cât mai bun. Și reușesc, la noi prețul cartofilor mov ieftini fiind de circa 4,66 Lei/kg. În opinia mea, nu de părerolog, ci de bucătar amator și de inginer chimist cu mai bine de un sfert de secol de experiență în chimia și ingineria produselor alimentare, singurul atu pe care cartoful mov îl are față de cartoful obișnuit este plusul coloristic pe care îl adaugă preparatelor culinare.

_114

Articol integral, aici.