Neștiut de unii (căci timpul șterge invariabil multe dintre urmele pe care le lăsăm pe acest pământ) și nemeritat uitat de alții, pictorul băcăuan Dimitrie Berea (n. 2 noiembrie 1908, Bacău – d. 1975, Paris, Franța), nu a fost comemorat nici de această dată în țara sa natală (cu excepția anului 2009) așa cum s-ar fi cuvenit unui artist de talie mondială, un nume ce lasă posterității o operă de o inestimabilă valoare artistică și spirituală, care mângâie și acum sufletele însetate de frumos, de culoare și lumină…
Este greu de crezut și de imaginat câtă liniște se poate așterne atunci când e vorba de marile noastre valori, cele fără de care nu putem vorbi de identitate și mândrie națională, de continuitate… Am căutat prin presă și pe internet, orice lucru sau aspect fie el cât de mărunt, care să evoce în aceste zile, personalitatea lui Dimitrie Berea…
Absolut nimic… Ministerul Culturii, Institutul Cultural Român, Muzeul Național de Artă al României, Uniunea Artiștilor Plastici din România – Filiala Bacău, Biblioteca Județeană ,,C. Sturdza” Bacău, Centrul Cultural ,,George Apostu” Bacău, Colegiul Național de Artă ,,George Apostu” Bacău etc, sunt doar câteva dintre instituțiile abilitate să întreprindă ceva (o mică expoziție, o cărticică-album, un expozeu în public) întru amintirea și preamărirea acestui mare nume al artei românești, al artei universale… Bine că sunt bani pentru festivaluri maneliste, pentru chiolhanuri și cântări politice (bine că foști sau actuali activiști de partid, copii, frați, verișori sau nepoți ai acestora deveniți peste noapte poeți, publiciști sau artiști plastici, ocupă spații însemnate prin publicațiile de cultură, au șansa de a expune și de a se expune în public…
Dimitrie Berea, este și acum prezent în cele mai mari galerii ale lumii, alături de Matisse, Picasso, Bonnard şi alţii. A ajuns răsfăţatul vedetelor de la Hollywood şi pictorul lor oficial, a fost căutat de capetele încoronate ale lumii, de oamenii politici la modă, de scriitorii de succes şi de alte oficialităţi, pentru a le realiza portretul. Şapte mari tablouri ale pictorului, decorează în prezent Consulatul Regatului Unit al Marii Britanii din New York.
A fost pictorul român cu una dintre cele mai ridicate cote de licitaţie pentru lucrările realizate. S-a căsătorit a doua oară cu Alice Gurielli, nepoata ultimului rege al Georgiei, cea care a fondat în SUA – chiar într-un oraş din statul Kentucky numit Berea – cea mai mare colecţie din lume a pictorului băcăuan.
Prea puţin cunoscut în România la valoarea sa internaţională, a intrat în albumul ,,Pictori români uitaţi”, în timp ce mari oraşe ale lumii şi mari colecţionari de artă se desfată cu picturile lui. El este ,,Necunoscutul Dimitrie Berea”, titlu pe care l-a şi purtat expoziţia organizată în anul 2009 la Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, de către Societatea Colecţionarilor de Artă din România, ca un modest omagiu adus marelui artist, la 101 ani de la naşterea sa.
Pictorul Dimitrie Berea s-a născut la 2 noiembrie 1908 la Bacău, într-o familie bogată, tatăl fiind avocat, iar mama pictoriţă. Urmează şcoala primară la Liceul Ferdinand I din oraş, iar între 1927-1932, este student la Academia de Arhitectură şi Arte din Bucureşti. Expune în 1934 la Salonul Oficial din Bucureşti, unde este premiat pentru portretul domnişoarei Lizuca Şoarec, acesta fiind şi momentul afirmării sale.
În 1937, primeşte o bursă din partea statului italian şi pleacă la Roma, la Academia Regală de Arte Frumoase, unde studiază pictura, arta decorativă, sculptura, scenografia şi grafica, pe care le absolvă primind diplomă pentru fiecare dintre cele cinci ramuri ale artelor studiate. După numeroase expoziţii de grup şi personale, se stabileşte la Paris, unde intră în contact cu mari pictori precum Matisse, Bonnard, Van Dongen, Vuillard, Picasso, devenind un nume consacrat în domeniul artelor frumoase.
Revine în 1943 în România, pe care însă, datorită simpatiei faţă de mişcarea de dreapta, este obligat să o părăsească în 1946. În 1951, în cadrul expoziţiei de ,,Peisaje veneţiene” de la Galeria Cavalino din Veneţia, a lansat ceea ce numise ,,Manifestul Veneţian”, în fapt, o declaraţie în 10 puncte a principiilor artistice urmate de Berea, care ajunsese la apogeul carierei sale. Veneţia era văzută ca al doilea centru artistic universal după Paris. Dragostea, credinţa şi arta erau declarate ca cele trei fenomene fundamentale ale vieţii spirituale a artistului, iar arta era declarată ,,un sacerdoţiu, artistul fiind un misionar”. Semnatarul manifestului îşi însuşea caracterizarea făcută cu doi ani inainte de ,,apostol al Şcolii de la Paris”.
În 1958, îl întâlneşte pe Pablo Picasso la Cannes, unde are loc vernisajul expoziţiei ,,Dimitrie Berea în lumea lui Picasso” (,,Berea in the land of Picasso”), în cadrul căreia, expune o temă despre paşii greşiţi în artă. Primeşte, din partea unui juriu de personalităţi şi critici de artă, marele premiu la ,,Salon du Portrait”.
Locuieşte periodic la Paris, New York, San Francisco şi Beverly Hills, expune şi lucrează de-o manieră prodigioasă, astfel că, la vârsta de doar 43 de ani, este deja un nume cunocut, ducându-i-se vestea că este un mare portretist şi peisagist, drept pentru care primeşte numeroase comenzi, dar şi vizite în atelierele sale, de unde i se achiziţionează numeroase tablouri. Pierre Bonnard, unul dintre marii pictori ai vremii, îl apreciază, declarând la una dintre expoziţiile sale: ,,Nu am ce să-l mai învăţ”, în timp ce presa de specialitate, prin istoricii şi criticii de artă dintre cei mai avizaţi, are numai cuvinte laudative la adresa artistului băcăuan, notând: ,,pictura lui Berea reprezintă uimitoarea aventură prin care Impresionismul şi Fauvismul se contopesc într-un stil ce realizează o sinteză a celor două, rezultând un adevărat miracol în arta plastică”.
În 1953, este invitat de guvernul britanic la încoronarea reginei Elisabeta a II-a, a ducelui şi ducesei de Kent, a primului ministru Winston Churchill şi a lui Lady Sarah Chester Beatty, Dimitrie Berea figurând aici, ca ,,pictor postimpresionist francez de origine română”.
În anul 1961 este chemat in Franţa pentru a primi ,,Grand Prix Hors Concours”, la ,,Salonul Internaţional al Artei Moderne” de la Paris, iar în 1964, are loc la New York, la Club of the Top of the Fair, inaugurarea picturii sale murale intitulată ,,Omagiu Parisului”, care cuprinde un triptic ce reprezintă simbolurile monumentale ale Expoziţiei Universale de la Paris- Turnul Eiffel, Podul Alexandru III şi Muzeul Luvru.
Prietenului său, scriitorul Nicolae Cristoveanu, îi mărturisea în 1965, la Paris, că cea mai mare dorinţă a sa este de a reveni în România pentru a picta la Bacău şi în împrejurimi, iar ceva mai târziu, îi dăruia aceluiaşi bun prieten, băcăuan şi el la origini, un catalog cu următoarea dedicaţie: ,,Puritatea dragostei fără sfârşit ce ne leagă prin şi de-a lungul Bistriţei noastre”, concluzionând: ,,Amintirea copilăriei de la Bacău, rămâne şi rămâne mereu”.
America îl primeşte ca pe un mare artist plastic, numărul colecţionarilor fiind în continuă creştere, ca de altfel şi portretele comandate, printre acestea regăsindu-se cele ale familiei prezidenţiale Nancy şi Roland Reagan, sau ale unor celebri actori precum Douglas Fairbanks jr., Edward G. Robinson, Katherine Hepburn, Vivien Leigh, Ginger Rogers, Joan Fontaine, Michele Morgan, Orson Wells, Maurice Chevalier, Lawrence Olivier etc. În timp ce noi…
Pictorul Dimitrie Berea, se stinge din viaţă de cancer la Paris, în 1975, la doar 67 de ani, în plină faimă şi cunoscut mai mult în lume decât în ţara sa de baştină, pe care n-a uitat-o niciodată. Tablourile lui Berea se află in 473 de mari colecţii ale unor cunoscute
personalităţi princiare, politice, de afaceri şi artistice, precum şi în 20 de muzee de artă modernă din cele mai importante ţări ale lumii.
P.S. Căutați-l pe internet și veți fi uimiți de frumusețea și fluiditatea culorilor din pânzele sale… Maestre, cu plecăciune, întru veșnică și îndatorată recunoștință…
Romulus Dan Busnea
