PETRE ȚUȚEA, FENOMENUL SPIRITUAL CARE DERANJEAZĂ ȘI ASTĂZI PENTRU CĂ A FOST ,,ROMÂN DE MESERIE”…

(continuare la articolul precedent)

,,Românismul a însemnat, pentru generaţia noastră, să fim noi înşine. Că a fi la stânga înseamnă a fi în pom. Fiecare popor vrea să fie el însuşi. Şi am vrut şi noi, ăştia de dreapta, să fim români.
Sunt român şi ca român mă socot buricul pămîntului. Că dacă n-aş fi român, n-aş fi nimic. Nu mă pot imagina francez, englez, german. Adică nu pot extrapola substanţa spiritului meu la alt neam. Sunt român prin vocaţie. Tot ce gândesc devine românesc. Dacă există o ştiinţă a naţiunii, eu sunt de meserie român.
Naţionalismul poate fi practicat şi cuviincios. Nimeni nu poate interzice unui popor să-şi trăiască tradiţia şi istoria cu gloriile şi înfrângerile ei. Pârvan zice: etnicul e punct de plecare şi universalul punct de sosire. Eu, ca naţionalist, am gândit multă vreme că naţiunea e punctul terminus al evoluţiei universale. Când dispar popoarele, intrăm în Turnul Babilonului.
(…) Definiția mea este: Petre Țuțea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire și suferință. Și convingerea mea este că suferința rămâne totuși cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu”. Petre Țuțea

Defăimarea personalităților istorice, culturale, teologice, într-un cuvânt, a valorilor acestui neam, ura și blasfemiile îndreptate împotriva lor, au ca scop pierderea oricărei urme identitare a poporului român prin acțiuni și fapte antiromânești menite să ușureze calea globalizării, a dominației financiare și economice mondiale. Însă, toți cei care tratează cu aroganță și indiferență astfel de subiecte considerate ca fiind simple supoziții, teorii ale conspirației, ar fi bine să știe că apar tot mai multe dovezi care confirmă ceea ce unii încearcă să infirme prin utilizarea unor instrumente manipulative care exclud din start adevărul istoric…

Potrivit celor mai sus menționate, am adus în discuție zilele trecute cazul unor martiri ai luptei anticomuniste tot mai supuși uitării, în timp ce alții, sunt coborâți de pe soclu în modul cel mai josnic și mai umil cu putință pentru tot ceea ce înseamnă istoria românilor, istorie scrisă cu sânge și nemeritate suferințe…

După cele întâmplate și prezentate anterior în ,,cazul Valeriu Gafencu”, eroul ce și-a sacrificat viața pentru credința în Dumnezeu, neam și țară, cel al cărui suflet pătimește chiar și după moarte, o altă mare personalitate a spiritualității românești este pentru a doua oară ucisă și aruncată în gura spurcăciunilor lumești: Petre Țuțea…

Iată și faptele: un grup de profesori universitari (iată până la ce nivel se poate ajunge!) contestă propunerea viceprimarului Timișoarei de a da unei străzi (printr-un proiect supus hotărârii Consiliului Local) numele lui Petrea Țuțea, pe motivul că domnia sa ar fi făcut parte din ,,nomenclatura legionară”.
,,Considerăm că numirea unei străzi este unul din gesturile simbolice importante ale unei localități având un rol de identificare și construcție identitară. Imaginea de ansamblu a numelor străzilor orașului formează împreună cu denumirile instituțiilor publice, cu monumentele și celelalte obiecte urbane o configurație fizică, concretă a valorilor noastre. În acest context dorim să ne opunem propunerii menționate”, se arată în scrisoarea de protest. Printre argumentele invocate de contestatarii agitatori se numără faptul că marele gânditor creștin nu a avut o relație biografică directă cu Timișoara, deși mai există şi alte străzi în orașul de pe Bega care poartă numele altor personalităţi istorice sau culturale fără a avea vreo tangență cu această localitate, dar care au o însemnătate importantă pentru tradiția culturală a națiunii române.

Dar obiecția care pune capac la toate celelalte este următoarea: ,,Petre Țuțea a fost, în tinerețe, membru al nomenclaturii legionare, având poziții de decizie în guvernarea legionară, a fost unul dintre autorii Manifestului Revoluției Naționale și a publicat articole de presa propagând ideile legionare, motiv pentru care considerăm că este o personalitate controversată și neconsonantă cu spiritului civic și cultural al Timișoarei. Simbolul Petre Țuțea este legat de o configurație ideologică de extremă dreaptă străină de identitatea orașului nostru pe care ne-o dorim legată de valori ale libertății, democrației, toleranței și progresului”. O astfel de argumentație puerilă, infantilă, antiistorică, antiromânească, degradantă pentru calitatea de profesor, a putut fi susținută de un grup de cadre didactice universitare conduse de Robert Reisz, profesor de statistică la Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării din cadrul Universității de Vest din Timișoara.

Împotriva unor asemenea aberații, reacțiile nu au întârziat să apară. Consilierul local Flavius Boncea a pledat în favoarea regretatului Petre Țuțea, demontând toate încercările de justificare a demersului inițiat de grupul de profesori, într-un editorial postat pe siteulvest.ro, intitulat ,,Ce aveți cu Petre Țuțea?”, material remarcabil din punct de vedere al argumentației, bazat pe documente și mărturii, din care am spicuit pentru dumneavoastră un fragment semnificativ:
,,Și, în cele ce urmează, intenționez să ofer câteva contraargumente punctuale la scrisoarea adresată Consiliului Local.

În primul rând, faptul că Petre Țuțea nu a avut nici o relație biografică cu orașul Timișoara nu este un motiv pentru ca o stradă din oraș să nu îi poarte numele. Peste tot în lume, nu doar în România și nu doar în Timișoara, există denumiri de străzi ale unor personalități care nu au avut vreo legătură biografică cu localitatea respectivă. Simpla valoare de simbol național sau universal a unei personalități poate justifica onorarea ei prin atribuirea numelui unei străzi, fără să existe neapărat o legătură spațială între respectiva personalitate și entitatea administrativă care a hotărât să o onoreze astfel.
În al doilea rând, Petre Țuțea nu este o personalitate controversată a istoriei României. Faptul că a simpatizat cu Mișcarea Legionară nu este un motiv pentru a ne dezice de Petre Țuțea. De ce? În primul rând, Țuțea nu a fost un membru al `nomenclaturii` legionare. El a îndeplinit strict sarcini de funcționar – a fost, în anii ’30, referent și apoi șef de secție în Ministerul Economiei Naționale, iar în 1940 șef de secție în Ministerul Comerțului Exterior.

În al doilea rând, Petre Țuțea nu a fost condamnat niciodată pentru nici o crimă, nu i s-a atribuit nici o atrocitate așa cum se face, de regulă, cu Mișcarea Legionară. Trecem peste faptul că Mișcarea Legionară este singura mișcare naționalistă, alături de Strajnicii din Bulgaria, care a fost scoasă de sub acuzare la Tribunalul de la Nürnberg, fiind exonerate, la același tribunal, de orice culpă și entitățile pe care le reprezentau legionarii: Guvernul Național și Armata Națională, fiind considerate că nu sunt vinovate nici de crime de război, nici de genocid, nu sunt nici fasciste, nici naziste și nici colaboraționiste.
Petre Țuțea a făcut pușcărie, este adevărat, dar a făcut-o condamnat fiind de către comuniști. El a fost arestat de către autoritățile comuniste impuse de sovietici și ținut în închisoare fără a fi condamnat (!) timp de cinci ani (1948-1953). A fost arestat din nou pe 22 decembrie 1956 sub acuzația de uneltire contra ordinei sociale, fiind condamnat la zece ani de închisoare. I se intentează un nou proces în 1959, în urma căruia a fost condamnat la 18 ani muncă silnică, din care a executat opt ani în diverse penitenciare, mai ales la Aiud. A fost eliberat în 1964 din cauza stării precare de sănătate, șubrezită în urma torturilor din închisoare, dar a rămas permanent sub observația Securității.

O dezicere de Petre Țuțea pentru că ar fi simpatizat cu Mișcarea Legionară și pentru că a scris articole în presa legionară ar însemna o dezicere de alte mari simboluri românești, cum ar fi Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcănescu sau mulți alți intelectuali din generația anilor 1930. Mai mult decât atât, chestionat fiind după 1989 despre Mișcarea Legionară, însuși Petre Țuțea spunea că `legionarismul era în înseşi ideile epocii, dar legionarismul nu putea să iasă câştigător deoarece avea la bază o eroare – naţionalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de naţionalism li s-a tras sfârşitul legionarilor`.

În al treilea rând, este total incorect să îl prezentăm pe Petre Țuțea ca simbol al unei `configurații ideologice de extremă dreaptă`. Petre Țuțea a fost eseist, filozof, economist și om politic – dar, prin întreaga sa activitate, a fost un apărător al creștinismului și al valorilor noastre naționale. Nu a fost niciodată antisemit, dimpotrivă (`Nu am fost şi nu sunt antisemit, pentru că ar însemna să fiu anticreştin. Pentru că, să fim cinstiţi, Hristos nu e din Fălticeni`; `Evreii au geniu religios. Ei au creat două religii, iudaică şi creştină. Mai glorioase nu văd religii în lume… Sunt o rasă superioară, sunt părinţii religiei noastre. Pentru ei cultura înseamnă religie. Restul este artă şi ştiinţă. Cultura înseamnă la ei spirit şi numai ei au lăsat cultură pe unde au stat, ovreii. Cultura Europei e iudaică şi civilizaţia e multiformă. Iudeo-germano-latino-slavă`). La fel cum este incorect să vorbim și despre o lipsă de operă a lui Petre Țuțea, cel care a fost supranumit un Socrate român datorită preocupărilor filosofice și rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul său personal în orice circumstanțe, chiar și în închisoare. Din cauza persecuției a publicat foarte puțin înainte de 1989, numeroasele descinderi în locuința sa ducând la confiscarea a zeci de manuscrise, studii și materiale, inclusiv a proiectului `Prometeu`. Doar după prăbușirea regimului comunist scrierile și interviurile sale au început să fie difuzate prin toate mediile.

În scrisoarea făcută publică de cele patru cadre didactice de la UvT (și care a fost preluată în mare parte din mass-media fără vreun comentariu sau vreun semn de întrebare) se spune că ne dorim ca identitatea orașului nostru să fie legată de valorile libertății, democrației, toleranței și progresului. Am convingerea că Petre Țuțea reprezintă toate aceste valori, la fel cum și acceptarea lui Petre Țuțea reprezintă respectul față de aceste valori.

Cât despre cei care își dau cu părerea prin diferite rețele de socializare și pe diverse forumuri despre acest subiect, în necunoștință de cauză și, probabil, cu grave lacune culturale, îmi permit să preiau un comentariu făcut de profesorul Alin Gavreliuc, decanul Facultății de Sociologie și Psihologie din cadrul Universității de Vest: `Sunt complet consternat de tonul reacțiilor, ca și cum ne-am afla în fața unei calamități, cu implicații simbolice și politice foarte grave. Nu știu câți dintre cei care au dat sentințe știu cine a fost și ‘cum’ a fost Petre Țuțea. E negreșit, în opinia mea, una dintre cele mai vii personalități culturale care supraviețuiește României interbelice și care ne transmite un mesaj puternic legat de «cum ar fi putut fi» această țară dacă ar fi fost populată de oameni ca el. Deși mai degrabă socratic – destinul social și politic românesc nu i-a putut îngădui să producă o ‘operă’ -, Țuțea a fost în zilele pe care le-a trăit, imediat după 1989, una dintre cele mai răscolitoare figuri publice. A scoate din context, a ridica piatra cu atâta ușurință, a cataloga dincolo de a-l ‘asculta’ pe cel lovit mi se pare inacceptabil. Nu știu dacă este oportun să primească numele unei străzi (și nu asupra acestei topici mă pronunț, repet, ci asupra tonului discursului revoltat), dar pentru cineva care ne-a mărturisit puterea eliberatoare a credinței în așezarea unei lumi, care a destructurat cu atâta forță delirul comunist, care a plătit cu atâta suferință propriul său crez mi se pare că avansăm o ‘judecată’ profund nedreaptă. Astfel calificând și condamnând fără ezitare – de la NicuSteinhardt, Eliade, Cioran, Noica, Vulcănescu, Radu Gyr la Petre Țuțea -, cei care merg pe această cale, evacuând din istorie și memorie, igienic, pe toți cei care nu sunt ‘politically correct’, nu fac, în opinia mea, decât să sporească cacofonia identitară (deliberat am scris așa) în care «noi, românii» încercăm, cu bune și rele, să ne (re)găsim un «rost»…`”
Nu știu dacă intervenția profesorilor timișoreni, una total lipsită de bun simț și de respect față de marile valori ale neamului românesc va avea sorți de izbândă. Cred că nu se va întâmpla așa ceva, pentru că, în caz contrar, ar însemna că ceva se rupe în sufletul și spiritul acestui popor…

Cât despre personalitatea celui care a fost Petre Țuțea, pot să afirm că spiritualitatea lui mi-a schimbat într-o mare măsură percepția asupra vieții, mi-a acordat strunele sufletului, dându-i o muzicalitate aparte, mai sensibilă, mai apropiată de revelația divină…

Referitor la dosarul pe care i l-a fabricat Securitatea lui Petre Țuțea în perioada urmăririi sale, puteți citi pe internet un excelent material redactat de Ioana Diaconescu și intitulat ,,Document:
Scriitori în Arhiva CNSAS – Petre Ţuţea în încercuirea Securităţii”.

Despre Petre Țuțea, un alt mărturisitor și pătimitor al închisorilor comuniste, Ioan Ianolide (23 de ani petrecuți în temnițele comuniste alături de alți mari eroi martiri), scria:

,,Un colos intelectual într-un suflet de copil. Un enciclopedist care nu a reuşit să scrie mai nimic. Un filozof care şi-a rotunjit concepţia în focul temniţelor. A vorbit toată viaţa strălucitor, conştient că se dăruie. Adesea îşi citea prin reviste ideile expuse şi era mulţumit, căci nu pe el, ci credinţa lui voia să o răspândească. Întâlnind la Jilava mai toate vârfurile culturale şi politice româneşti, ca M. Manoilescu, Bejan, Bentoiu, Istrate Micescu, Petre Pandrea, Ţuţea s-a impus între ei cu autoritate necontestată. Dacă s-ar putea reproduce discuţiile dintre zidurile Jilavei, ar rezulta o nemaipomenită şi ascuţită întâlnire de opinii.

Gândirea sa era profund creştină. Formulările lui erau savante. Şi totuşi în intimitate era simplu, cald sufleteşte şi blând ca un copil. El nu făcea simplă teorie filozofică, ci îmbrăţişa toată viaţa într-o viziune optimistă şi maiestuoasă. A suferit cu demnitate ani mulţi de temniţă, apoi a trăit ca un fel de nimeni, al nimănui, un nimic. Nu numai neamul românesc, ci toată lumea a pierdut în el un mare gânditor. Trăiască Petre Ţuţea! (Ioan Ianolide – ,,Petre Ţuţea – Un colos intelectual” din volumul ,,Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă”, București, Editura Bonifaciu, 2012, pp. 307-308)

Scurtă prezentare: ,,În data de 6 octombrie 1902, se năştea în Boteni, judeţul Argeş, marele gânditor creştin, economist şi om politic Petre Ţuţea. În calitatea sa de membru activ al Mişcării Legionare, după ce în prealabil a fost un om de stânga, a fost un prieten apropiat al altor mari personalităţi care au marcat naţionalismul interbelic românesc, precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica sau Petre Pandrea.

În cadrul Guvernului Național-Legionar instaurat în septembrie 1940, Petre Țuțea a îndeplinit funcția de Șef de Serviciu și apoi cea de Director în Ministerul Economiei Naționale. După lovitura de stat antonesciană a fost Șef de secție în Ministerul Războiului iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naționale.

După venirea comuniştilor la putere, Petre Ţuţea este arestat şi condamnat mai întâi la 5 ani închisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de muncă silnică din care a executat 8 ani în această fază (1956-1964) în diverse penitenciare (Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud unde era concentrat grosul vârfurilor legionare, fiind eliberat în anul 1964 cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor îndurate. A continuat să fie urmărit de Securitate şi i-au fost confiscate mai multe manuscrise în urma numeroaselor descinderi domiciliare.

Petre Ţuţea a murit în ziua de 3 decembrie 1991, apucând să traiască prăbuşirea regimului totalitar comunist în 1989. Cu toate acestea a fost şi un critic al direcţiei pe care s-a înscris România postdecembristă, diametral opusă gândirii sale axate pe Naţiune şi Divinitate”. (FrontPress.ro)
Din memorabilele vorbe ale lui Petre Țuțea: ,,M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră domnule? – N-am vorbit domnule. – Cum n-ai vorbit? – Păi împotriva voastră vorbește tot poporul român. Ce să mai adaug eu? Și mi-au dat 20 de ani muncă silnică fără motive. Mi s-a prezentat sentința de condamnare ca să fac recurs. La cine să fac recurs?, la Dumnezeu?!

(…) Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de țăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs. Și toți din generația mea au simțit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sunt tâmpit, nu mă interesa, dar dacă era să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit până la moarte. Eu nu știu dacă vom fi apreciați pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic”

Și încă o vorbă memorabilă, una antologică, despre Vlad Țepeș: ,,Are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Ștefan cel Mare. Cu armele! Are meritul că l-a și bătut. Și are mai ales meritul că a coborât morala absolută prin țepele puse în cur la nivel absolut cotidian. Dormeai cu punga de aur la cap și ți-era frică să n-o furi tu de la tine. Ăsta-i voievodul român absolut… Păi fără el, istoria românilor e o pajiște cu miei!”

ROMULUS DAN BUSNEA