… Că tot veni vorba, cuvântul piure l-am preluat de la francezi, care scriu purée și pronunță ceva apropiat de püré, dar mai rârâit. Am auzit, dar am și citit despre piréu sau piré. Mai rar chiar și despre piréa. Mămicuțele fac chiar și pireuț pentru piticuți. Chiar dacă dicționarele admit și formele pire sau pireu (inclusiv Micul dicționar academic, elaborat de Institutul de Lingvistică al Academiei Române – 2010), eu rămân consecvent formei piure, păstrând varianta Pireu pentru ceea ce în greaca veche se chema Πειραιεύς (Pireus), devenit în timp Πειραιάς (Pireas):
“oraș în SE Greciei peninsulare, pe țărmul Golfului Saronikós, la 8 km SV de Atena, în a cărei conurbație este inclus; 175,6 mii loc. (2001); este cel mai mare port al Greciei, cu rol important în traficul naval din Marea Mediterană.” (sursa)
Articolul complet, AICI.
