,,POLITICA” REPERELOR MORALE

rp_bsn-1-470x3421.jpg

Într-o stare de totală saturație și intoxicare politică la care sunt supuse zilnic conștiințele noastre, parcă ne tot vine să lăsăm totul deoparte și să fugim cât mai departe de poluarea și mizeria politică. La fiecare patru ani, avem de-a face cu același spectacol hilar: oameni politici gata să strângă și mâinile boschetarilor, candidați la funcția de primar care îți bat la ușă rugându-te să-i votezi după ce ți-au promis marea cu sarea, măgăoaie montate pe mașini care urlă reclame politice și te îndamnă să-l votezi pe unul sau pe altul dintre reprezentanții partidelor politice, interminabile discursuri politice difuzate de posturile de televiziune… Cam astea sunt componentele unui cockteil politic amețitor, care lasă un gust amar, chiar grețos, după ce-l bei. Sătui de atâta demagogie și de nerealizări, mulți românași și-au luat tălpășița spre alte zări, ceva mai senine și mai curate… Dar cu ce sacrificii!
Poate că primul lucru la care ar trebui să se gândească toți cei care se vor a fi în fruntea noastră, este cel legat de moralitate, de reperele morale și valorile tradiționale care ar trebui să fie baza acțiunilor politice. Din păcate însă, acest aspect nu reiese nici pe departe din atitudinea politicienilor noștri, care, în marea lor majoritate, sunt aserviți banului și intereselor personale, în fapt,acesta constituind cel mai grăitor exemplu de degradare morală la care s-a ajuns în scumpa și iubita noastră Românie.
Astăzi, traversăm mai mult ca oricând, o perioadă critică. Dacă lucrurile ar merge pe un făgaș istoric normal – așa cum ar fi trebuit să se întâmple după aproape 25 de ani de ,,democrație” – situația s-ar normaliza și s-ar așeza. Însă, ascunderea adevărului în multe dintre cazurile istorice și politice de după ,,revoluție”, compromisurile și jocurile de culise tot mai murdare oferă în lipsa reperelor morale, șanse certe de degradare pentru o societate tot mai îndepărtată de valorile sale. Nu numai politicienii, ba chiar și mulți dintre noi, oamenii cei obișnuiți, am început să cam uităm verticalitatea pe care o
poate da moralitatea, ne-am întins pe orizontala profitului, ne bălăcărim în mlaștina materiei de parcă spiritul nu mai este în noi, ci doar pofta trupului, sau a banului, căci nu degeaba există o zicală a românului, care zice că ,,banul este ochiul dracului”.
Banul are asupra omului un efect dezumanizator, un efect de robotizare, de pierdere a sentimentelor umane esențiale. Mulți dintre cei avuți mai scot câte un leu de prin buzunare pentru acte caritabile doar atunci când imaginea lor trebuie să dea bine pentru opinia publică, una tot mai amețită de prea multă minciună și manipulare. Iar asta înseamnă să-ți pierzi sufletul, să-ți lipsească iubirea pentru aproapele, pentru tot ceea ce este creație umană, spirit, adevărată valoare. Există în noi acest impuls de vulgarizare, de permanentă înjosire, de denigrare a valorilor autentice pe care le înlocuim cu modele străine de noi și de firea noastră, și pe care le adoptăm fără niciun fel de rigoare critică, așa, ca pe niște ,,forme fără fond”.
În lipsa unei societăți civile real constituite, avem nevoie de un spirit și o voce a acestuia, care să ne îndrepte pașii rătăciți. Acaparați de grijile zilnice, ignorăm sau nu dăm atenția cuvenită atunci când apare ca prin minune o voce credibilă, care are ceva de spus, care
poate da un sens vieților noastre. Să ne amintim de una dintre aceste minunate voci, cea a lui Octavian Paler, o mare personalitate a verticalității românești, care a dominat în
ultimii ani, nu numai literatura, dar și societatea civilă din România. Interesant este că de-a lungul anilor, nimic nu i-a alterat nici moralitatea, nici prestigiul, iar după 1989, a rămas atât un comentator apreciat cât și un critic acerb al clasei politice, indiferent de coloratura partidelor care s-au perindat pe la putere. Este păcat că uităm prea repede astfel de valori, că ne rupem de trecut și de marile genii ale spiritualității noastre, cu toate că, ne-am putea face un pic de timp pentru toate acestea, căci:
,,Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim”. (Octavian Paler – poemul ,,Avem timp” din ciclul ,,Poezii imaginare”)
ROMULUS DAN BUSNEA
P. S. Textul de față este doar un preambul dulceag la cele ce se vor o continuare a serialului dedicat globalizării și armelor sale, acțiunilor întreprinse pentru schimbarea din temelii a întregii societăți umane… Urmează așadar, dezvăluiri cutremurătoare bazate pe investigații, documente și mărturii reale! Atenție! Profețiile se împlinesc!